Mă gândesc unde a zburat timpul. Știți că a trecut un an de când nu am mai deschis paginile jurnalului nescris? Aș putea să invoc
Cartea Fata de hârtie (Fille de papier) de Guillaume Musso este al treilea roman pe care îl citesc de la acest autor. Am mai spus-o în nenumărate rânduri, din punctul meu de vedere Musso oferă cititorilor lecturi relaxante, stropite cu mister și antrenante. De aceea, o carte care îi poartă semnătura este oricând bine-venită și nu are cum să te dezamăgească pentru că, în primul rând, nu o începi cu mari așteptări, ci cu dorința de a te întâlni cu stilul lui Musso, care a devenit deja celebru.
Povestea acestui volum m-a atras din prima clipă. Totul a pornit de la o serie de fotografii cu inscripții și graffiti surprinse pe zidurile Craiovei. Cristi Nedelcu le-a postat pe Facebook sub hastagul #zidurilepovestesc. Și ce frumos au început să rostească! Fiecare imagine s-a transformat în mintea autorului într-o poveste. Pe o parte le-a publicat pe blogul personal, pe altele le-a păstrat pentru sufletul lui. Însă la un moment dat a ales 12 dintre ele pe care le-a unit în cartea Graffiti.
Încă nu-mi vine să cred că a venit momentul să scriu acest articol. Este primul de acest gen. De fiecare dată am vrut să vorbesc