
Graffiti de Cristi Nedelcu
2019
132
Cristi Nedelcu este jurnalist, blogger și scriitor. A debutat editorial în 2006 cu Însemnări despre Shakespeare/Essays on Shakespeare, a urmat Canonul marginalului (2006), apoi volumul de teatru Vești proaste, iar în 2013, Lumea-ntreagă e o scenă/lumea-ntreagă e un show. Paradigme culturale ale societăților.*
În 2019 publică la Editura Heyday Books volumul de proză Graffiti, iar în 2020, la Editura Litera, îi apare romanul Cimitirul trandafirilor în colecția Biblioteca de proză Contemporană Litera, colecție coordonată de scriitoarea Doina Ruști. De asemenea se numără și printre autorii volumului Inima nu face riduri. Life happens, din antologia apărută la Editura Siono.
Povestea acestui volum m-a atras din prima clipă. Totul a pornit de la o serie de fotografii cu inscripții și graffiti surprinse pe zidurile Craiovei. Cristi Nedelcu le-a postat pe Facebook sub hastagul #zidurilepovestesc. Și ce frumos au început să rostească! Fiecare imagine s-a transformat în mintea autorului într-o poveste. Pe o parte le-a publicat pe blogul personal, pe altele le-a păstrat pentru sufletul lui. Însă la un moment dat a ales 12 dintre ele pe care le-a unit în cartea Graffiti.
Am citit, după cum puteți vedea mai jos, cu mare interes volumul. Cristi Nedelcu scrie matur, complex, un stil care te cucerește și care invită la introspecții. Xenea Negrea numește cartea Graffiti, în prefața ei, o culegere curajoasă de reverii, încadrabilă în tabloul prozopoemelor bune de ținut aproape.
Eu, chiar dacă sunt doar un cititor care îndrăznește să împărtăească simple impresii de lectură cu voi, pot spune că îi dau dreptate. De câte ori nu am trecut pe lângă un zid și am citit ce e scris pe el? Oare cine a fost? De ce a făcut-o? Ce vrea să însemne? Iar dacă aceste răspunsuri nu le puteam primi, ce exercițiu minunat de imaginație ar fi fost acela în care să începem să creăm o poveste pornind de la niște simple cuvinte. Iar scriitorul ne oferă tocmai asta. Imaginație și ziduri care își spun povestea.
„Nici măcar cel care așternuse cugetarea asta nu-și putea permite adevărul că peretele era un palimpsest, pe care se scriseseră și se șterseră multe alte povești. Iar cuvintele lui aveau să se șteargă nu peste multă vreme, când timpul și indiferența oamenilor avea să transforme totul în ruină. Chiar și poveștile.”
„Iar povestea asta, întinsă acum ciudat și neașteptat pe zidurile unui oraș care atunci o primise și o adăpostise pentru a se vindeca de răni pe care nu dorea să le recunoască, era de fapt povestea ei, ce se repeta de parcă ar fi vrut să îi demonstreze că destinul are un număr limitat de cărămizi cu care construiește zidurile oamenilor.”
„Zâmbește a aducere aminte, cu ochii la o bucată de lemn aruncată aiurea. „Hai, sus”. Cele două voci se amestecă. Le ignoră. Privește cerul care se zărește printre traversele de beton. Este tot mai cenușiu.
Zâmbetul ei se stinge, sau mai bine spus rămâne împietrit. Ca piatra aceea care o înțeapă la umăr. Asta o determină să se ridice în cele din urmă…”
„Și mai e ceva. Tu ai citit prea multe cărți. Nu că asta ar fi ceva rău. Rău este doar când citești o carte nouă doar prin prisma celorlalte pe care le-ai citit până acum. Ajungi să vezi în fiecare poveste urmele altor povești.”
Acestea sunt doar câteva povestiri din volumul Graffiti de Cristi Nedelcu. Le-am evidențiat pentru că mi-au plăcut mie în mod deosebit. Ori poate pentru că, privind inscripțiile, am început să scriu cu gândul alte destine, alte vieți. Da, asta vă oferă cartea. O perspectivă a unor destine neștiute de nimeni și posibilitatea de a crea realități diferite, totul pornind de la niște ziduri care povestesc.
Vă recomand Graffiti cu mare drag! Pătrundeți cu încredere în imaginația lui Cristi Nedelcu și lăsați-vă liberi să visați la rândul vostru!
*Prefața volumului Graffiti
Sursa foto: Facebook (#zidurilepovestesc)
-Măi, Văsălică ia vino tu încoa’ și dă-mi o mână de ajutor, că mi-am rupt crucile deja! -Dar ce faceți, nea Petre? V-ați angajat salahor? De unde aveți atâtea plăci de BCA? -S-a hotărât fii-mea să-și facă o casă. I-am dat o palmă de pământ, mai de la vale de casa mea și acum a început lucrul. Numa’ că nebunu’ de ginere-miu s-a apucat să umble pe la toate depozitele și tot aduce cu țârâita materiale de…
Cu mare bucurie vă invit să-l descoperiți pe invitatul meu de astăzi la De vorbă cu cititorii. Nu vă voi spune mai multe, răspunsurile oferite vor vorbi de la sine! Mi-a făcut o deosebită plăcere să le citesc. Haideți să-l cunoaștem pe Ionuț Iancu! Blogger din 2007. Pasionat de politică, meteorologie, îndrăgostit de Radu Tudoran. A citi reprezintă pentru mine momentul acela când las toată lumea, cu bune, cu rele, în urmă și devin părtaș al unor…
“Vrei să fim fericiți până la adânci bătrâneți?” “Unde te crezi? În povești?” “De ce nu? Nu trăim noi povestea noastră? Hai, minune să ne sprijinim bastoanele și să ne mângâiem părul albit. Să râdem de cât de uituci am devenit. Să privim poze și să ne retrăim, iar și iar, povestea. Să ne luăm fața îmbătrânită atât de frumos, în mâini și să nu lăsăm senilitatea să ne răpească bucuria unui sărut. Să ne iubim cu…
Azi îmi miroasea a albastru, iubite! Miros de iubire stropită cu flori. Ori poate erau doar câteva doze potrivite De condimente albastre rupte din nori. Și cerul e alb acum de mirare, Văzându-ne cum ne învelim cu el. Cum lacrimile ni se pierd amândurora-n mare, Un amestec perfect de albastru etern.
Dacă ar exista viață perfectă eu aș face ca în această poză Aș lăsa totul și aș porni în galop pe un câmp plin de iluzii. Aș culege margarete cu gust de cireșe. Aș mușca din soare și aș bea valurile din nori. Vântul ar râde, ar dansa printre picioarele mele și eu aș continua să las urme de pași peste vise. Și, Doamne, ce aș râde! Râde și trăi! Însă, perfectul nu există. În caruselul zilelor…
Cuvintele îmi vor fi șoptite. De data aceasta nu vreau să mă fac auzită mai mult decât aș putea fi ascultată. Vreau să picur șoapte în suflet pentru a mă face înțeleasă. Șoptesc cauza sufletului meu și îndrăznesc să sper că tu, tu și poate și tu mă vei auzi. Șșșș…fă liniște! Citește-mi murmurul și la final poate vom căpăta o voce comună. Puterea nebănuită a tăcerii și a cuvintelor șoptite am învățat-o de la David. David…
Cookie | Duration | Description |
---|---|---|
cookielawinfo-checbox-analytics | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics". |
cookielawinfo-checbox-functional | 11 months | The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional". |
cookielawinfo-checbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
cookielawinfo-checbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
cookielawinfo-checkbox-performance | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance". |
viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
2 Comments