Nescrisele mele

Până la adânci bătrâneți, de ce nu?

“Vrei să fim fericiți până la adânci bătrâneți?”

“Unde te crezi? În povești?”

“De ce nu? Nu trăim noi povestea noastră? Hai, minune să ne sprijinim bastoanele și să ne mângâiem părul albit. Să râdem de cât de uituci am devenit. Să privim poze și să ne retrăim, iar și iar, povestea. Să ne luăm fața îmbătrânită atât de frumos, în mâini și să nu lăsăm senilitatea să ne răpească bucuria unui sărut. Să ne iubim cu grijă dar cu pasiunea oamenilor veșnici tineri. Să ne plimbăm la asfințit, făcând pauze în a ne odihni inimile, pentru a bate în continuare împreună.”

“Așa imagine frumoasă crezi că e bătrânețea? E plină de dureri, de lipsuri, de zile numărate.”

“Da, măi suflet cârcotaș. O fi și așa, și ce? M-au mai durut pe mine multe și au trecut, alături de tine. Lipsuri am avut și vom mai avea, dar iubirea ta nu mi-a lipsit niciodată. Zile eu nu număr. Număr râsete și bucurii, momente și nopți cu iubire. Va fi minunată bătrânețea noastră. Vom fi noi.”

“Bine, fericire ce ești tu. Hai să fim fericiți până la adânci bătrâneți. Voi fi cel mai mândru Moș alături de Baba lui.”

Sursa foto: pinterest.ro

Colorată, veselă, optimistă și extrem de pasionată; pe numele meu, Mona. Scriitor, Blogger, Coordonator Club de Carte QUARTO, Editor Editura QUARTO. O Nefirească încadrată perfect în Firesc.

12 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *