Ploaie-n mare. Jurnal nescris

Astăzi începe o nouă săptămână și mereu îmi setez intenția de a o avea cât mai productivă posibil. Iar a o deschide cu o nouă pagină din acest jurnal nescris, e perfect!

Mai am doar mici retușuri și o nouă carte va vedea lumina tiparului la Editura QUARTO. E o carte minunată. Duioasă, sinceră și plină de învățăminte și sfaturi utile, adresându-se părinților de copii speciali, în special celor cu retard în limbaj. Veți vedea! Eu deja fac unele exerciții cu Filip, minunea mea mai mică, pentru că și el are dificultăți la pronunțarea unor consoane sau formarea unor sunete. Dar toate la timpul lor, cum se spune.

Mă gândesc la weekendul care a trecut. A fost perfect. Ne-am revăzut după mai bine de doi ani cu niște prieteni dragi și ne-am bucurat de socializare offline. În sfârșit! Mi-am și dezactivat internetul și am petrecut patru zile ruptă de lume, cum ar veni. Dar mi-a prins tare bine. Mi-am dat seama că tot online-ul e doar o iluzie. Nu îți aduce bucurii cu adevărat și nici nu îți duce lipsa. Însă e bine să existe și el, dar să nu îți devină întreaga lume.

jurnal nescris
Poza imperfectă a unui moment perfect

Am fost la mare și din nou am tăcut cu bucurie. Am ascultat-o pe ea. Mereu îmi spune cele mai frumoase povești.

Afară plouă. Va ploua toată săptămâna. Parcă vrea să mă spele pe mine de îndoieli și procrastinare.

Citesc puțin zilele astea. Nu știu de ce. Sau poate că da. V-am mai spus că eu sunt un cititor ciclic. Acum am cinci cărți începute, dar nu am stare pentru niciuna. Îmi voi reveni. 

Ascult asta și încep cu bucurie săptămâna. Bucurie să vă fie și vouă!



5 thoughts on “Ploaie-n mare. Jurnal nescris

    1. Mi-a fost tare dor de ea! Deși îmi e foarte aproape, acum în perioada de confinement am fost limitați la deplasări în raza de 10 km, iar draga de ea e la 12 km de mine. Însă de acum înainte voi recupera! Te pup și îți mulțumesc! Spor și ție!

  1. Mă simţeam defectă şi foarte ciudat până acum. Stau prost de tot cu cititul în perioada asta şi nu ştiam de ce. Nu am stare şi citesc de cinci ori o frază să o pricep. Am lăsat aşa şi sper să îmi revin. Dar e bine să ştiu că e normală starea mea.
    Te îmbrăţişez!

    1. Nu e nimic în neregulă cu asta. Eu mereu sunt așa. O pauză e binevenită. Sigur revine și plăcerea lecturii, mereu o face! Te îmbrățișez și eu, Potecuță dragă!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *