• Nescrisele mele

    Jurnal nescris în care nu scriu nimic

    Astăzi e luni, ziua mea preferată! Da, fac parte dintre acei oameni care iubesc zilele de luni. Nu sunt o ciudată, nici pe departe, însă sunt o mamă care lucrează de acasă. Deci ziua de luni este prima care îmi aduce liniște și timp doar pentru mine, după nebunia frumoasă de peste weekend. După ce las copiii la școală și mă întorc acasă, am impresia că fiecare cameră e plină de energie, că îmi oferă șansa de a mă reconecta la bucurie. Luni scriu, citesc, mă bucur de mine. Marți e zi de curățenie generală și de miercuri nu mai îmi văd capul de treabă. Deci nu faceți ca mine,…

  • Nescrisele mele

    Ploaie-n mare. Jurnal nescris

    Astăzi începe o nouă săptămână și mereu îmi setez intenția de a o avea cât mai productivă posibil. Iar a o deschide cu o nouă pagină din acest jurnal nescris, e perfect! Mai am doar mici retușuri și o nouă carte va vedea lumina tiparului la Editura QUARTO. E o carte minunată. Duioasă, sinceră și plină de învățăminte și sfaturi utile, adresându-se părinților de copii speciali, în special celor cu retard în limbaj. Veți vedea! Eu deja fac unele exerciții cu Filip, minunea mea mai mică, pentru că și el are dificultăți la pronunțarea unor consoane sau formarea unor sunete. Dar toate la timpul lor, cum se spune. Mă gândesc la…

  • superblog
    Nescrisele mele

    Jurnal nescris și SuperBlog

    Astăzi am revenit la jurnalul nescris. Am lipsit, deși am fost prezentă. O parte dintre voi știți că primăvara aceasta am luat decizia de a intra din nou în competiția SuperBlog. Iar despre ce înseamnă acest concurs pentru mine, cred că nu mai e cazul să spun. Am scris la toate probele, am muncit, m-am dat iar pe caruselul emoțiilor și am terminat în clasamentul final pe locul 6. Da, prima dată când nu sunt pe podium! Însă e foarte bine și așa.  La SuperBlog nimeni nu pierde! Dacă vrea să învețe. Și eu am învățat din nou lucruri noi. Am fost nevoită să cresc nivelul tehnic. Din punctul meu…

  • Nescrisele mele

    Jurnal nescris aproape uitat

    Mă gândesc unde a zburat timpul. Știți că a trecut un an de când nu am mai deschis paginile jurnalului nescris? Aș putea să invoc scuze, că am făcut alte lucruri, că am dezvoltat proiecte și m-am plimbat printre vise. Dar realitatea e că m-am rătăcit undeva pe drum și acum simt nevoia să mă regăsesc. Îmi vine să spun că renunț. Renunț la tot ce am schimbat și mă întorc la mine. Dar aș minți. Nu renunț. Doar plec la o plimbare printre vise… Îmi e atât de dor să mă agăț de soare! Mai țineți minte cum mă jucam cu albastrul și râdeam pe drumul meu? Da, eram…