Vă invit pentru câteva clipe să pătrundeți în lumea copilăriei mele. Unde mirosea a ploaie și a cărți îngălbenite. Unde timpul se scurgea încet și micile supărări erau mereu prezente. Se împleteau cu hohote de râs, iar eu le purtam atârnând pe umeri,la fel ca pe cele două codițe strânse prea tare de mama dimineața.

Copilăria mea s-a împărțit între satul încremenit în timp și asfaltul bătătorit de pași grăbiți spre muncă. Mă pot cuibări și acum la pieptul bunicii, pot mirosi brânza topită pe soba fierbinte și iarba fiartă ca cină a porcilor. Dar pot și să îmi amintesc grămezile de cărți care parcă stăteau într-o rână, gata să se prăvălească pe mine de fiecare dată când deschideam ușa camerei unde era bibiloteca.

Am trăit și am simțit copil fiind, toate senzațiile. De la curaj nebun, la panică. De la bucurie la o tristețe fără margini. De la inconștiență, la un comportament încorsetat de rațiune. Treceam mereu de la o stare la alta, uneri voit, alteori din cauza conjuncturii, a vieții.

Când am descoperit lumea cărților am simțit cea mai mare fericire din lume. M-am retras, m-am refugiat în povești, basme, lumi, eroi și eroine și tot ce mă înconjura nu m-a mai interesat.

Până ce realitatea m-a luat de cosițele mele încă perfect împletite și m-a lovit atât de tare încât copilăria mea s-a evaporat. Am reușit, în timp, să mă transform într-o supraviețuitoare, iar cărțile mi-au devenit nu doar sprijin și evadare, ci un real ajutor!

Despre una dintre ele vă voi vorbi azi

Pollyanna de Eleanor H. Porter

 

Pollyanna de Eleanor H. Porter este o carte pentru copiii mici, mari și eterni. Nu este o carte terapeutică, dar pentru mine a fost catalizatorul de care am avut nevoie pentru a continua să fiu. De aceea am ales să scriu despre ea.

Pollyana este o fetiță care este nevoită să se mute la mătușa ei înstărită, după moartea tatălui ei. Mătușa Polly este sora mamei ei pe care nu a cunoscut-o niciodată, deoarece aceasta a rupt orice legătură cu sora sa, nefiind de acord cu căsătoria acesteia cu un preot misionar, sărac și visător.

Chiar când află de moartea ei nu se interesează de copilă, lăsând-o în continuare să trăiască într-o sărăcie lucie împărțind credință alături de bietul preot.

Începe aventura unui copil orfan, singur, aflat într-o lume complet diferită de ceea cu care era ea obișnuită. Ce o face pe Pollyanna diferită? Cu ce m-a ajutat pe mine și pe milioane de copii?

Jocul ei. Jocul bucuriei!

Când încă trăia tatăl ei, Pollyanna își dorise foarte mult o păpușă. Blândul părinte scrie peste tot, în speranța că cineva se va milostivi și le va trimite jucăria mult visată. Însă, când primesc în sfârșit pachetul, spre surprinderea și dezamăgirea tuturor găsesc înăuntru o pereche de cârje. Lacrimile copilului îl fac pe bietul tată să inventeze acest joc. Îi spune fetiței că tot poate găsi motiv de bucurie, de mulțumire, chiar dacă nu a primit păpușa mult visată.

Poate fi bucuroasă că nu are nevoie să folosească acele cârje!

Din acel moment, Pollyana începe să-și trăiască viața jucând mereu jocul bucuriei. Căutând mereu motive de a se bucura, chiar și atunci când a-l juca ar fi părut pentru oricine aproape imposibil. Și mai mult decât atât, îi învață pe toți pe care îi întâlnește să îl joace la rândul lor. Mai puțin pe mătușa Polly… până la un moment dat…

Această carte dăruiește bucurie. Simplu. Natural. Pentru totdeauna.

Este o carte care se citește în cel mult două ore. Nimic spectaculos, doar zâmbet și bucurie. Eu joc jocul bucuriei de când am citit-o prima dată. Da, este una dintre acele povești la care revin constant. Când simt că nu mai pot, că îmi e greu, mă încarc cu optimismul și zâmbetul Pollyannei și pășesc mai sigură în viață!

Mulțumesc, Pollyanna!

Cartea Pollyanna de Eleanor H. Porter o puteți comanda aici: Libris, Elefant, Cartepedia

---

Prin acest articol încep o nouă categorie pe blog: Cărți de suflet. Nu le doresc a fi recenzii, mai degrabă destăinuiri și recomandări. Sper să vă placă.

Voi ați citit Pollyanna? Sau poate ați văzut filmul? Ce părere aveți?