Recomandări volume de poezii #topnescris

Scris cu bucurie deMona

Recomandările pentru Topul nescris continuă. Săptămâna aceasta am vrut să ne îndreptăm atenția spre o altă formă a cuvântului scris. Spre poezie! Poeții ne oferă mereu bucurie. Ne pun sufletul în versuri și ne împletesc emoțiile într-un mod surprinzător. De aceea, și nu numai, merită amintiți. Să vedem ce descoperim astăzi!

#topnescris

Ce volum de poezii recomandați?

Mădălin ne recomandă:

Repetabila povară-Adrian Păunescu

Daca reflectia lui Goethe este corecta (orice poezie este ocazionala), putem spune ca Adrian Paunescu a scris, totdeauna, sufocat de emotie si cu un teribil sentiment al urgentei, poezie ocazionala: poezie provocata de un eveniment, mare si mic, al lumii din afara, poezie clara, comunicativa, agitata si agitatoare, sprijinita de o retorica inepuizabila si productiva. EUGEN SIMION
Repetabila povară
Adrian Păunescu
No flipbox content added

Alexandra Maria ne recomandă:

Dor de dor de tine - Constantin Romulus Preda

O carte ce se citeste mai mult in vis decat in realitate, o carte a dorului de zbor, de stele, de nemarginire. Mergi cu mine sa desenam o alta linie a orizontului care sa ne treaca prin inima? Poezia nu poate exista fara femeie, si nici invers. Femeia este semn de intrebare si raspuns in acelasi timp, motiv pentru care cele mai frumoase poezii sunt cele scrise intre semnul de intrebare si raspunsul trupului ei. Muza mea este intotdeauna aceeasi, dar mereu diferita, poarta in fiecare zi o alta masca a sufletului meu. - Constantin Romulus Preda Abia atinge cuvintele, ca un indragostit liric, ocrotind obiectul adoratiei sale. - Romania literara Poezia este taramul zeilor, iar cei care reusesc sa scrie poezie la o asemenea intenstitate sunt cu adevarat zei. - Alice Nastase Buciuta O frumoasa speranta a poeziei din Romania. - Justo Jorge Padron, laureat al Premiului Academiei Regale a Spaniei si al Premiului European pentru literatura Atat timp cat exista poeti precum Constantin Romulus Preda, poezia va trai vesnic. - Nicolae Dabija, autor a peste 50 de volume de poezii, unele traduse in SUA, Italia si Rusia
Dor de tine
Constantin Romulus Preda
No flipbox content added

Vasile ne recomandă:

Nu-mi cumpăra parfum din târg de Mihaela Borzea. Volumul "Poteca dintre stuf și cer"

Mihaela Borzea s-a născut pe meleaguri nord dobrogene, în comuna Casimcea, pe 10 ianuarie 1977. Dragostea pentru scris a însoțit-o în toate etapele vieții, în urcări și coborâri, în necazuri și bucurii. Este un om care vede un pic altfel existența, căutând în semeni acele părți frumoase, dar ascunse și neștiute nici chiar de ei înșiși. Mihaela își cântă în versuri copilăria, adolescența și maturitatea, își plânge străbunii și-și iubește țara, își tace suspinul tristeților. Îmbracă totul cu parfumul deltei, al Dunării și al pădurilor, trăiește și respiră scriind. Cu siguranță numele ei va fi din ce în ce mai rostit de cei ce știu a citi poezie înaltă. Într-un context atât de dificil din punct de vedere social, slova Mihaelei Borzea se așază ca un balsam pe sufletele cititori. *sursa: tulceanoastra.ro
Poteca dintre stuf și cer
Mihaela Borzea
No flipbox content added

Marius Albert Neguț ne recomandă:

În sertare, timpul - Mihaela Hură

Volumul este o oglindire, un tablou de familie pictat dintr-un balcon fara ferestre, intr-o ceasca de cafea. Intre paginile sale se regasesc nu doar temerile si emotiile unei singure femei minunate, ci el reprezinta o colectie de ganduri adunate de la oamenii ce au inconjurat-o la un moment dat. Sau poate chiar cate o bucata din fiecare inima. De aceea, as numi aceasta noua aventura a Mihaelei Hura un eveniment. Nu intr-atat sub aspect editorial, fiind al treilea titlu aparut cu numele domniei sale, ci pentru ca el reprezinta un sertar deschis. Aproape ca ai o responsabilitate atunci cand cotrobai prin intimitatea unui om care se chinuie sa-si fereasca privirea. Doamna Hura a demonstrat deja, prin intermediul celorlalte doua aparitii, ca are imaginatia, pregatirea si talentul pentru scris. [...] Sertarele Mihaelei inchid orizontul unei lumi in care fosnetul plopilor se aude precum valurile marii. E suficient sa inchizi ochii. Gandurile ei cenusii se prezinta lumii adesea invesmantate intr-un albastru deghizat, precum dansul unui arlechin suferind. Mihaela nu minte in arta ei. Se destainuie. Insa, dintr-un respect magulitor pentru cel ce o citeste, imbraca in straie de sarbatoare fiecare gand. Chiar si acela care doare. Onestitatea ei, pereche cu eleganta stilistica, da culoare unui univers paralel, in care paseste emotionata si curioasa. Nu e o lume ideala. Doar alta. In care sa te ascunzi uneori ca sa te odihnesti. Mihaela construieste refugii. Uneori, chiar si pentru sine. - ALEXANDRU ABDULBAKI, Asociatia Culturala Integritas
În sertare, timpul
Mihaela Hură
No flipbox content added

Claudia Groza ne recomandă:

1+1>2 de Livia Roșca

Se zice că simetria este frumoasă, dar cârcotaşii spun că este plictisitoare. Când 1 + 1 > 2 nu există simetrie, dar nici nu contează asta, pentru că important este rezultatul final, care trebuie să aibă plus valoare comparativ cu un 1 şi încă un 1 puşi alături. *sursa: bookaholic.ro
1+1>2
Livia Roșca
No flipbox content added

Simona Poclid ne recomandă:

Mona, recomand ceva din liceu, un volum care cred că m-a influențat teribil și m-a făcut să mă îndrăgostesc de puterea metaforei. Stănescu a fost printre primele îndrăgostiri, atât de des aproape de Cerul sensibilității!

Nichita Stănescu (n. 31 martie 1933 Ploiești, Regatul României – d. 13 decembrie 1983, București, RS România) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române. Este considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”. Nichita Stănescu aparține, temporal și formal, neo-modernismului românesc din anii 1960 - 1970. Nichita Stănescu a fost considerat de către unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion,un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici. A fost laureat al Premiului Herder. *sursa: wikipedia
Necuvintele
Nichita Stănescu
No flipbox content added

Diana de asemenea ne recomandă:

Orice de Nichita Stănescu ❤️

Anamaria ne recomandă:

Șase cântice țigănești și alte poeme - Miron Radu Paraschivescu

„După E. Lovinescu, nimeni nu a iubit mai mult profesiunea de scriitor şi nimeni n-a luptat mai mult să-i păstreze întreaga nobleţe ca Miron Radu Paraschivescu. Avea pentru asta tot ceea ce trebuia, entuziasm şi capacitatea de a-l transmite şi credinţa statornică în viitorul artelor, într-o epocă în care multe întrebări şi îndoieli însoţesc această încăpăţânată activitate a spiritului uman, care este creaţia artistică.”, scria Marin Preda la moartea poetului survenită acum 40 de ani, la 17 februarie 1971.
Şase cântice ţigăneşti şi alte poeme
Miron Radu Paraschivescu
No flipbox content added

Ion Mânzatu ne recomandă:

Omar Khyayyam -Catrene,traducerea Eusebiu Camilar.

Nu am găsit, din păcate, cartea, dar vă ofer spre lectură una dintre poezii tradusă de Eusebiu Camilar.

Ulciorul de Omar Khyayyam

Rămîi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri
Căci pentru vin şi pentru tine
Mai am în sîn trei pumni de aur.
Rămîi să-nmormîntăm tristeţea
Şi setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.
Ştii tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfîntă
Din taina unui trup de fată.
L-a făurit cîndva olarul
Cel inspirat de duhul rău
Din taina unui trup de fată
Frumos şi cald ca trupul tău.
Înmiresmează-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii
Cît zarea-i plină de albastru
Şi lumea plină-i de vedenii
Şi-atît cît drumurile vieţii
Mai au pe margini bucurii
Că mîine în zadar vei bate
La porţi de suflete pustii.
Iubeşte-mă acum căci anii
Nebănuiţi vor pune frîu,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe rîu.
Ca mîine-om putrezi-n morminte
Uitaţi, nepomeniţi de nimeni,
Ca mîine vor veni olarii
Să fure lut din ţintirime.
Iar trupul tău care mi-e astăzi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeţii pe la hanuri.


Rămâi să mai ciocnim o cupă

Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare…
Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclaur,
Căci pentru vin şi pentru tine mai am în sân trei pumni de aur.
Rămâi să ne-omorâm tristeţea şi setea fără alinare
…Ştii tu, frumoaso, că ulciorul din care beai înfrigurată
L-a făurit din ţărnă sfântă, din ţărna unui trup de fată,
L-a făurit cândva olarul cel inspirat de duhul rău
Din ţărna unui trup de fată frumos şi cald ca trupul tău…
…Ca mâne-om putrezi-n morminte uitaţi, nepomeniţi de nime…
Ca mâne vor veni olarii să fure lut din ţintirime;
Şi trupul Tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri…
Înmirezmează-te, frumoaso, ca pe-un altar, cu mirodenii,
Cât ochii îţi sunt plini de flăcări, cât zarea-i plină de vedenii,
Atât cât drumurile lumii mai au pe margini bucurii,
Căci mâne, în zadar vei bate la porţi de suflete pustii…
Iubeşte-mă acum, căci anii pe năzuinţi ne-or pune frâuri,
Căci zilele vieţii noastre se duc ca undele pe râuri;
Şi trupul tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri…

*Sursa: aici

 

Eu vă recomand:

...Și nevăzuta mână scria aceleași cuvinte cu alb iar și iar... de Alexandru V. Dan

Alexandru V. Dan practica o poezie ludica, insa este vorba despre un ludic grav, spectaculos si profund, plin de magnetism. O poezie puternica, masculina, care „prinde”. - Daniel Luca, scriitor, critic literar Aparent usoara, lesnicioasa, poezia lui Alexandru V. Dan are tente superioare de meditatie filosofica, o filosofie ancestrala a cuvantului intrupat (actualizabila timpului in care creeaza poetul), in care duhul cuprinde omul, in care eul poetic se inalta spre ceruri si coboara improspatat cu idei in egoul teluric, daltuind cuvantul in adancul inimii. - Stefan Lucian Muresanu profesor universitar, scriitor, filolog, etnolog
...Si nevazuta mana scria aceleasi cuvinte cu alb iar si iar...
Alexandru V. Dan
No flipbox content added

Acesta a fost topul nescris de săptămâna asta. Să vă fie bucurie!

#topnescris

Imaginile și descrierile sunt preluate de pe Libris, Elefant, Humanitas și Cărturești

Similar Posts

Oglinda nu minte

Oglinda nu minte

ByMona

Era o clădire imensă situată în spatele unei curți umbrite de copaci stufoși. De la stradă îi putea fi zărit doar acoperișul de culoarea timpului trecut. Coridoare lungi și întunecate împărțeau fiecare din cele patru etaje în jumătăți lungi și subțiri. Una lângă alta erau zeci de uși, dungi negre întinse pe albul murdar al tapetului scorojit. În spatele lor erau păstrați cu sfințenie cei mai frumoși oameni din lume. Aveau o frumusețe așa de rară și de spectaculoasă,…

Strada Speranței nr. 3

Strada Speranței nr. 3

ByMona

“Sunt dependentă de… Frumusețe! Mi-a plăcut Frumosul mereu, în toată complexitatea lui. Dar l-am înțeles și cuprins pe de-a-ntregul, când în viața mea au apărut minunile mele, întâmplările mele perfecte, copiii mei. Și de atunci scriu. Scriu despre Frumusețea de a fi femeie, mamă, soție. Frumusețea de a înțelege fericirea și de a accepta tristețea. Frumusețea de a trăi jucându-te!” Așa mă descriam cititorilor mei pe primul meu blog. L-am creat la scurt timp după ce am…

Propria mea cutiuță muzicală

Propria mea cutiuță muzicală

ByMona

Am momente când înainte să adorm mă pierd în amintiri. Lucruri și vise rătăcite prin minte, care doar în liniștea nopții ies la iveală. Stau aproape nemișcată și respir încet, de frică să nu le alung printr-un oftat sau să le strivesc cu greutatea gândurilor actuale. Redevin fetița de altă dată și reînvăț să zâmbesc colorat. Într-o seară făceam același lucru. Mă plimbam prin camera copilăriei, răsfoind cărțile de povești care mi-au ținut de urât ani de…

Unde sunt culorile?

Unde sunt culorile?

ByMona

M-am așezat într-un dulap perfect, pentru un copil mic, dintr-o cameră încremenită în timp. Am închis ușile și am pornit lanterna, cu sufletul ghiduș și inima plină. Lumea oamenilor mari am lăsat-o afară. Eu eram mică, într-un colț de dulap cu o lanternă în mână. Am dat peste o cutie plină de piese de lego și am început să râd în amintire. Voiam să construiesc cel mai frumos oraș, plin de verdeață, de copii, de joacă, de…

Într-o cârciumă uitată într-un colț de lume

Într-o cârciumă uitată într-un colț de lume

ByMona

  M-am dus la un pahar de vorbă cu sufletul meu. O cârciumă înghesuită în mulțime, uitată într-un colț de lume. Lumină puțină să nu uiți să vezi, vorbe șoptite la mesele pline. Am așezat două pahare, dar nu am îndrăznit să mă apropii de sticlă. Nu stiam cum se cuvine în astfel de situații, mă servesc prima, îi ofer lui tot? Ca de obicei, am încremenit un pic în așteptare, așteptând să-mi sară în ajutor gândurile,…

Povești în DoMino(r)

Povești în DoMino(r)

ByMona

Mi-a căzut dimineață în cap(ul) patul(ui), raftul cu cărți de deasupra lui. A patului, dar, însă și a capului, se înțelege. La ce durere m-a luat, putea fi vorba și de pat până la urmă. În fine… M-am ridicat (din pat de data asta) și mi-am agățat privirea direct de oglinda cu cui din cameră. Nu mică îmi fu mirarea să văd cum flutura pe post de pălărie o carte de povești de zici că aveam un…

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *