O Carte Nescrisă

Povești, povestiri, emoție

Tag: poezie

Rugă nescrisă

Mai lasă-mi, Doamne, scrisu-n mine Chiar dacă uneori mă-mpotmolesc Și nu îmi vine nici a pune O literă măcar, un vers. Mai ai răbdare, Doamne, un pic! Până îmi conturez chemarea. Apoi mă pot muta din vis, In realitatea dulce-amară….

Versuri albastre

Azi îmi miroasea a albastru, iubite! Miros de iubire stropită cu flori. Ori poate erau doar câteva doze potrivite De condimente albastre rupte din nori. Și cerul e alb acum de mirare, Văzându-ne cum ne învelim cu el. Cum lacrimile…

Stau…

Stau… Rătacită prin gânduri, Împiedicându-mă de punct. Stau… Mă leagăn pe virgula aspră Și încerc să prind o stea Cad… Cu zgomot acru mă cufund în tină Și râd de propria-mi neghiobie Auzi! Să te împiedici, să te legeni și…

Litera din mână

Mulțumesc pentru curajul suflat în aripi. Am scris prima mea poezie. Ar fi trebuit să aibă urmele unui creion și ridurile hârtiei mototolite. Dar iat-o aici, expusă. Acum… fie ce-o fi! Dacă asta era tema 🙂 Să-nveți să zbori nu…

Back to top