Rugă nescrisă

Mai lasă-mi, Doamne, scrisu-n mine Chiar dacă uneori mă-mpotmolesc Și nu îmi vine nici a pune O literă măcar, un vers. Mai ai răbdare, Doamne, un pic! Până îmi conturez chemarea. Apoi mă pot muta din vis, In realitatea dulce-amară. Tu mi-ai dat gând ș-un magic doi Mi-ai pus în față lumea întreagă. Dă-mi, Doamne, […]

Versuri albastre

Azi îmi miroasea a albastru, iubite! Miros de iubire stropită cu flori. Ori poate erau doar câteva doze potrivite De condimente albastre rupte din nori. Și cerul e alb acum de mirare, Văzându-ne cum ne învelim cu el. Cum lacrimile ni se pierd amândurora-n mare, Un amestec perfect de albastru etern.

Stau…

Stau… Rătacită prin gânduri, Împiedicându-mă de punct. Stau… Mă leagăn pe virgula aspră Și încerc să prind o stea Cad… Cu zgomot acru mă cufund în tină Și râd de propria-mi neghiobie Auzi! Să te împiedici, să te legeni și să cazi! Mai bine stau… Ei, fir-ar! Doar mai sunt puncte, virgule și stele. Avânt […]

Litera din mână

Mulțumesc pentru curajul suflat în aripi. Am scris prima mea poezie. Ar fi trebuit să aibă urmele unui creion și ridurile hârtiei mototolite. Dar iat-o aici, expusă. Acum… fie ce-o fi! Dacă asta era tema ? Să-nveți să zbori nu e ușor! Mă tachina mereu un gând, fără astâmpăr, Dar cum să te agăți de-un […]