• De același autor

    Muzeul speranței

    Am ales ca descrierea visului meu să înceapă așa: Există vise și există aripi care te poartă spre împlinirea lor. Visul meu! Ce blândă asociere de cuvinte. Îmi pare uneori că e ca o mângâiere. Una care îmi alungă îndoielile și mă face să cred că totul e posibil. Că un vis poate deveni realitate. Într-un mâine imediat sau într-un viitor mai îndepărtat. Viitorul meu! Zâmbesc. Oare cum arată viitorul meu? Imaginea pe care o am eu e una simplă. Îmi place să-l văd ca pe o hartă aruncată pe pământ pe care o pot împărți pe zone. Zona viselor e ca un mic cartier ascuns de timp. Iată, o…