• Povestiri nescrise

    Fata despletită

    Avea părul lung și dezordonat. Îl purta mereu căzut pe umeri, într-o nepăsare lascivă. Am întâlnit-o în una din evadările mele. Fugisem, izolându-mă în complexe și îndoieli. Locuiam într-o clădire cu multe camere, pline de femei ca mine. Femei șterse, comune, rușinate. În fiecare seară, auzeam scârțâitul porții de la intrare și știam că numărul nostru crește. Nu trebuia să privim nou-venita, pentru a o cunoaște. Toate arătam la fel. Eram multe, îngrămădite în acel loc, conceput pentru mult mai puține. Însă, nici una nu voia să plece. Ne plăcea această evadare, această izolare în mulțime. Într-o seară, odată cu zgomotul făcut de deschiderea porții, am auzit clar un sunet…