Mi-aș construi o prispă

Îmi vine uneori să-mi construiesc o prispă. Din lemn proaspăt, care miroase a verde amestecat cu urmele lăsate în noroi de viață. Ați mirosit vreodată lemnul? Atunci când pârâie sub mâini obosite, când se curbează după forma bătăturilor celor care-l mângâie. Are un iz aparte. Un iz de pământ și cer amestecate. Da, dintr-un astfel […]

Jurnal nescris. Pagina cinci

Astăzi… sunt parcă mai obosită ca niciodată. Poate e vremea care se joacă cu mine, când acoperindu-mă cu ploaie măruntă ca boabele de linte, când amăgindu-mă cu un colț de soare rătăcit. Sau poate e și statul în casă, oblojind doi copii cu varicelă și rugându-mă să aibă mami dreptate și să o fi făcut-o […]

Un a fi ordinar

Își aprinse nervos o țigară. Trase un fum care i se opri în gât. Se afla pe malul mării. Când și de ce venise aici? Trebuia să fi făcut un ocol de cel puțin douăzeci de minute. Da, în timpul liber obișnuia să se plimbe pe plajă. Să admire frământarea pânzei albastre care îi învelea […]

Jurnal nescris. Pagina patru.

Astăzi… a plouat cu semne de întrebare. Oare merită să continui? Oare ceea ce fac are un rost? Oare nu ar trebui să șterg nescrisele și să-mi lipesc din nou privirea de ocularul unui microscop? Mii de semne de întrebare ambalate într-o himeră de nor al îndoielii și al fricii de necunoscut. Da, astăzi a […]