• Nescrisele mele

    O altfel de carte

    Mi-a atras atenția ușa. Era mică și ușor rotunjită, făcând notă discordantă față de celelalte. Am intrat pe ea fără să mă gândesc de două ori. Nici scârțâitul răgușit nu m-a făcut să mă opresc. Am trecut pragul și m-am trezit în cea mai veche și prăfuită librărie din câte mi-a fost dat vreodată să văd. Mormane de cărți aruncate în toate părțile. Echilibrul părea extrem de precar, dar firele de păianjen le țineau parcă legate una de alta. Un miros de ani îngălbeniți plutea în atmosferă, iar razele de soare își făceau loc prin niște ochiuri de geamuri zidite în pereții negri. Una dintre ele s-a împiedicat de o…

  • Nescrisele mele

    Rugă nescrisă

    Mai lasă-mi, Doamne, scrisu-n mine Chiar dacă uneori mă-mpotmolesc Și nu îmi vine nici a pune O literă măcar, un vers. Mai ai răbdare, Doamne, un pic! Până îmi conturez chemarea. Apoi mă pot muta din vis, In realitatea dulce-amară. Tu mi-ai dat gând ș-un magic doi Mi-ai pus în față lumea întreagă. Dă-mi, Doamne, zorii înapoi Prinși simplu de o pană neagră. Voi scrie ușor, abia simțit Și nu mă va simți nici vântul. Nevrând să deranjez tăcerea, În șoaptă-mi voi așterne gândul. Sursa foto: pinterest.ro

  • Povestiri nescrise

    Păstrând vii păpădiile

    Pentru domnul Toma diminețile aveau un miros aparte. Credea și simțea că aerul se percepe altfel când soarele era încă ascuns privirii. Parcă viața moțăia și tot ceea ce respirai era început. Iar începutul are un iz distinct. De nou, de speranță, de putință. Domnul Toma știa acest lucru. Îl aflase de pe vremea când era doar un țânc cu mucii înnodați sub barbă. Îl trezeau ai lui cu noaptea în cap, îl înfofoleau la repezeală și alergau cu el de o mână să prindă un autobuz prea plin și pentru sufletul lui mic. Atunci nările i-au fost pentru prima oară gâdilate de aromele începutului unei zile. Erau aburi de…