Când mi-am auzit telefonul sunând și am văzut că era d-na Mira, am înlemnit. Știam că ceva se întâmplase. Nu lipsea niciodată duminica de la biserică, iar acum era dimineață. I-am răspuns într-un suflet. Era bolnavă. Un virus reușise să o slăbească așa de tare, încât era nevoită să stea în pat. M-a întrebat dacă […]
Tag: o carte nescrisa
Am timp!
În fiecare zi realizez că sunt de modă veche. O învechită cu haine cernite cu prea multă politețe și așteptări. Cred în familie. Da, în cea tradițională. Asta însemnând doi oameni care se iubesc, se respectă. O echipă care a ales să treacă prin viața asta de mână. Asta înțeleg eu prin tradițional. Jumătatea mea […]
Solfegiu mut
Tu. Tu, care ai desenat frumusețea pe un colț de caiet liniat. Mi-ai arătat opera zâmbind și m-ai întrebat: “Îți place?” și ai început să râzi. Eu. Eu nu-mi puteam lua ochii de la tine și am cunoscut frumusețea. Tu, care mi-ai luat mâna și ai șters o lacrimă, iertându-mă. Eu. Eu voiam să urlu […]
Ultima suflare
Primul țipăt, prima suflare. Își sprijini capul în mâini și după multă vreme simți o lacrimă curgându-i pe obraz. Palmele îi pulsau ritmic. Apăsarea deveni dureroasă. Încerca să oprească bătaia tâmplelor, a palmelor. Dorea liniște și pace. Lacrima îi atinse buza și instinctiv voi să resimtă gustul sărat. Gustul eliberării și al durerii. Nu mai […]