M-am îndreptat hotărâtă spre bar. Voiam doar să plătesc și să plec acasă. Era vineri seara și ieșisem cu un grup de prieteni. De mult nu mai aveam acest obicei. Atmosfera plină de veselie, dar ușor aglomerată, mă obosise puțin. În timp ce așteptam, un tablou de deasupra rafturilor mi-a atras atenția.

Am început să râd involuntar și probabil era un râs așa de neașteptat și de sincer, încât mi-au dispărut ca prin farmec câțiva ani și cred că păream mai tânără. Altfel nu îmi pot explica reacția băiatului de lângă mine. S-a uitat, zâmbind la rândul lui, când la mine, când la tablou, parcă voind să înțeleagă legătura..

-Îmi cer scuze, dar ce te amuză așa de tare?

M-am întors surprinsă spre el. Era tânăr și avea o privire inteligentă. Amuzată de situație și copleșită de nostalgie, am hotărât să intru în jocul lui și să îi răspund sincer.

-Vezi tabloul acela? Mi-a amintit de o întâmplare petrecută acum câțiva ani, atâta tot. Am spus cuvintele printre hohote de râs. Mă invada și o stare de bine, datorită amintirii, însă și situația să fiu abordată, de cel mai probabil un student într-un bar, mi se părea tot desprinsă dintr-un alt timp de mult trecut. Atenția cu care părea să mă asculte m-a determinat să continui.

Acum mulți ani, prea mulți crede-mă, când eram studentă, am plecat prin programul Work and Travel să lucrez pe timpul vacanței de vară, în Statele Unite ale Americii. A fost în anul când Boston Red Sox, echipa de baseball, a câștigat după 86 de ani Seria Mondială. Toată lumea era în extaz și doar despre asta se vorbea. Aveau un jucător, pare-se foarte bun și iubit, căruia datorită fizionomiei și a părului i se spunea Jesus. Și ce crezi că a făcut? Și-a comandat o replică a faimoasei picturi a lui Leonardo Da Vinci, Cina cea de Taină, în care era el și coechipierii lui. A fost o isterie. Se vindeau suveniruri cu acea imagine. În fiecare bar exista un asemenea tablou agățat la vedere. Când l-am văzut pe acesta, mi-am amintit de acest lucru. Mă amuză cum trec anii și mă bucură faptul că am fost norocoasă să trăiesc o așa experiență.

-Ai fost în America? Ce frumos! Visez de mic să ajung, dar încă nu am avut ocazia. Cred totuși, că aș profita de multitudinea de oferte de vacanțe și aș merge ca turist. Mi-ar plăcea tare mult să văd New York-ul. De fapt, cine nu e atras măcar un pic de visul american?

-Să știi că o vacanță cu Work and Travel merită trăită măcar o dată în viață. Iar tu pari a fi candidatul perfect. Dacă ești student la cursuri de zi într-o facultate acreditată, vorbești engleza la nivel conversațional și ai sub 30 de ani (clar ai!), poți să beneficiezi de toate avantajele Work and Travel și să îți vezi visul împlinit. Faptul că petreci patru luni pe continentul american, că lucrezi acolo este ceva deosebit. Și nu vorbesc de banii câștigați. Este vorba de faptul că vei cunoaște îndeaproape cultura lor și le vei oferi și lor posibilitatea să o descopere pe a noastră. Personal, am lucrat cu niște oameni deosebiți, cu care păstrez legătura și azi. Am intrat în casele lor, le-am cunoscut familiile.

Într-una din seri am fost invitată la un grătar la o colegă acasă. Nu pot să își explic sentimentul avut când am făcut și eu marshmallows la focul de tabără și le-am învelit apoi în ciocolată topită. Văzusem doar în filme așa ceva. Am cunoscut nu doar americani. M-am împrietenit și cu alți studenți veniți tot cu ajutorul acestui program. Alți români, dar și tineri din Bulgaria, Rusia, Africa de Sud și chiar Laponia.

Înainte de a pleca am vizitat Bostonul, am visat cu ochii deschiși în curtea Universității Harvard și am mâncat alături de studenți în campus. Am văzut localul Cheers și m-am plimbat cât am putut de mult. Apoi am fost două zile la New York. Am prins un taxi galben, făcând gesturi ca în filme. Să ai amintiri din China Town și să poți spune că ai petrecut o noapte albă în Time Square este, crede-mă, ceva ce ajungi să prețuiești toată viața!

-Recunosc, că mă tentează deja. Însă, din păcate nu mi-aș permite. Sunt student, ai uitat?

-Ei, există soluții. Eu îți pot recomanda CND Turism. Îți pun la dispoziție programul Work and Travel, dar îți oferă multe beneficii, ajutându-te la fiecare pas. Dar foarte important pentru mulți, prin sprijinul partenerului lor BRD, pun la dispoziție posibilitatea de creditare. Este singurul credit de acest gen din România. Tot ei îți găsesc biletele de avion și bineînțeles au multe oferte de joburi, trebuie doar să fii flexibil și să vrei!

-Și îmi vor da multe detalii și răspunde la întrebări?

-Evident! Te vor îndruma și te vor ajuta cu tot ce ai nevoie. Inclusiv programarea la ambasadă, pentru primirea vizei. Uite, îți scriu adresa lor web și intri direct pe site și te interesezi. Poți completa online formularul de înscriere și poți merge la sediu sau să îi contactezi telefonic.

Am căutat un pix în poșetă și i-am scris adresa pe un șervețel, care îmi era la îndemână. L-a luat, a zâmbit și mi-a cerut pixul să scrie și el ceva. Speram să nu fie numărul lui de telefon. Am citit râzând răspunsul lui. Scrisese: WWJDD (What Would Johnny Damon Do)*. Se pare că știa mai multe despre baseball decât a lăsat să se vadă. I-am răspuns, fără ezitare: Ce Ne Dorim în Turism Vacanțe Speciale și am zâmbit.

Am plecat fericită și simțindu-mă norocoasă. Oricine ar trebui să își creeze asemenea amintiri. Visez ca și copiii mei să aibă această ocazie într-o zi. Până atunci, era rândul studentului meu cu privirea inteligentă.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018, ediția aniversară de 10 ani.

*jucătorul de care amintesc în articol. Ce ar face Johnny Damon devenise o propoziție folosită într-o situație care cerea soluții surprinzătoare.

Sursa foto: CND Turism și imagine proprie.