Undeva-cândva-nu știu cum, un Grozav și o Grozavă s-au întâlnit. El era Grozav pentru că așa se vedea, ea era Grozavă pentru că așa i s-a spus.
S-au iubit prin plimbari lungi, povești repovestite și paturi străine sau nu. Și de grozavi ce erau, s-au căsătorit rapid având o nuntă puțin amintită și repede uitată.
Anii au trecut rapid, fără prea multe grozăvii. Copii frumoși, nici proști, nici genii, nicidecum normali, cu părți din Grozav și Grozavă combinate, să spunem, într-un mod…mirabil.
Certurile lor nu erau chiar așa grozave. Când unul era nervos, celălalt tăcea. Se foloseau cuvinte precum: scuze, ai dreptate, te iubesc. Grozavul nu se mai vedea tocmai grozav dar știa că este pentru că așa îi spunea ea. Iar Grozava se vedea grozavă în ochii lui.
La 80+ de ani, erau deja banali. Cu întrebări senile în urechi și rutină repetată și de două ori pe zi, pentru a nu fi uitată. Și undeva-cândva-nu știu cum, s-au întâlnit cu un Special și o Specială. Au petrecut vreo două clipe de conversație fără ceva anume. La despărțire Speciala exclamând într-o mirare necontrolată:
“Dar voi sunteți grozavi! După atâția ani împreună nu vă cunoașteți încă? Vă mai surprindeți în banal? Este absurd! Noi doi avem o relație specială. Pe Specialul meu îl cunosc perfect. Nimic nu mi-a rămas nedescoperit! Îmi pare rău de voi!”
Și au plecat cei doi, cu mare emfază nemaiavând nimic special de adăugat.
Grozavul meu cu Grozava mea s-au privit zâmbind în iubire. Și-au luat bastonul și brațul și au pornit încet cu gândurile lor. El se simțea Grozav și ea știa ca ei sunt Grozavi. Erau curioși ce aduce mâine. Ce vor descoperi unul la altul. Va fi o zi grozavă. La o pauză de-un pas el îi șopti:
“Ar fi grozav să ne despartă moartea, nu plictiseala și cunoașterea!”
“Așa va fi! Noi nu suntem cu nimic mai speciali ca alții!”
Undeva-cândva-nu știu cum, doi bătrânei se plimbau agale pe o stradă. Erau grozavi!
Mamă…ce poveste, uneori mă doare sufletul că mai nimeni nu are timp să le mai citească. Frumos, frumos, sper să ajungem să trăim o viaţă cât mai lungă și decentă. Numi de bine, Mona!
Mulțumesc din suflet! O să ajungem! Nu suntem noi mai speciali 😉 Îți doresc și ție numai bine, George!
Un déjà vu genial ! Sunteti într-adevar special de …GROZAVI ! 🙂 Fiti binecuvântati atemporal voi si toti grozavii poporului român, si al tuturor natiunilor lumii !
Mulțumim tare mult!
Grozavă povestea despre grozavul şi grozava! 🙂
Mă bucur grozav că ți-a plăcut! ???
….as dori sa am parte de asa grozăvii, cand viata ne ofera atata banalitate, in rutina de zi cu zi. Ramai grozavă, speciali pot fi multi. Minunata scriere.
Îți doresc să ai! Din câte am văzut și voi sunteți Grozavi! ❤ Și ne-am și unit destinele în același an ??
….voi atat de tineri, noi atat de tomnatici. Sunt recunoscatoare, nici nu iți imaginezi cat…
Nu asa ar trebui sa arate normalitatea?
Ar trebui și mi-ar plăcea să cred că este! ?
Cat de fain, emoționant
Mulțumesc! Te pup! ??
Tonică reîntâlnirea cu Grozavii tăi.
Mă bucur!!! ?
Grozava povestea!!! Cat de trista si plictisitoare ar fi viata daca nu am descoperi mereu ceva nou… Grozave Felicitari, Mona. 🙂
Așa e! Mulțumesc grozav, Mirela!
Ce dragut. SI mie imi sunt simpatici batraneii se ce plimba de mana sau la pas marunt insotiti de baston.
Mă bucur tare mult că ți-a plăcut! ?
Da, sunt de apreciat ❤
Mi s-a făcut pielea de găină şi mi-au dat lacrimile. Dragă, Mona, ştiu acum ce îmi doresc cu adevărat. Îți mulțumesc! Eşti grozavă, şi minunată, cu un suflet deosebit.
Îți mulțumesc din suflet, Dana! ❤ Să fiți grozavi! ?
M-au trecut fiorii citind povestea ta! Este extraordinar de frumoasa! ❤ Si eu imi doresc exact ce si-au dorit cei doi batrani, referitor la relatia mea cu sotul. Si la noi certurile seamana cu ale celor doi Grozavi, iar asta ma bucura nespus. 🙂
Îmi pare că sunteți Grozavi! Multă fericire să aveți! ❤?
Multumim! Si voi la fel! ❤️
Super, super. Și eu prefer să fim grozavi și sa nu ne cunoastem de tot, decât sa știm absolut tot unul despre celălalt. Minunate poveștile tale.
Da, o lume plină de grozavi tare mi-ar plăcea ? Mulțumesc mult de tot! ?
Grozavi grozavii tai. ? La fel de grozava e si povestea ta. ?
Mulțumesc grozav! ??
Wow, ce scriere ingenioasă! Tare mult mi-a plăcut. Nu știu dacă am mai citit-o, dar pentru că nu m-am regăsit în comentarii înseamnă că nu. E tare faină și s-ar părea că am ratat multe din minunățiile pe cRe le ascunde blogul tău. Tare rar intru pe bloguri de vreo doi-trei ani…
La tine cred că voi reveni curând. 😊🤗❤️
Îți mulțumesc din inimă, draga mea! Te îmbrățișez!