Mă gândesc unde a zburat timpul. Știți că a trecut un an de când nu am mai deschis paginile jurnalului nescris? Aș putea să invoc scuze, că am făcut alte lucruri, că am dezvoltat proiecte și m-am plimbat printre vise. Dar realitatea e că m-am rătăcit undeva pe drum și acum simt nevoia să mă regăsesc.
Îmi vine să spun că renunț. Renunț la tot ce am schimbat și mă întorc la mine. Dar aș minți.
Nu renunț. Doar plec la o plimbare printre vise…
Îmi e atât de dor să mă agăț de soare! Mai țineți minte cum mă jucam cu albastrul și râdeam pe drumul meu? Da, eram altfel, alta și atât de eu. Și mă gândesc că plimbările nu au făcut rău nimănui.
Astăzi a nins. Mult. De ani de zile nu am mai văzut atâta zăpadă, deși dacă e să îmi amintesc de iernile din țară, îmi vine să râd când mă uit la albul din curte. Însă a fost frumos! Am ieșit din casă și am alergat să facem bulgări. Ghiozdanele au zburat și fără să ne pese că întârziem, am acoperit clopoțelul cu râsetele noastre.
Și a fost bine! Și am decis să nu mai filmez. Săptămâna asta ne vom vedea doar vineri.
Afară e înnorat, dar alb. E copilărie și cărări de vise.
Citesc ASTA și plimbarea mi se transformă în fugă. De teama să nu renunț să scriu. Noroc cu albul de afară care îmi luminează cărările de vise.
Ascult asta și visez.
Imagine de mohamed Hassan de la Pixabay
Mi-ai lipsit mult, să ştii. Mi-a fost tare dor să te citesc aici, în căsuţa ta. Şi sper că te vei putea regăsi şi aici, să scrii iar cum o făceai cândva. Ştiu că Fb-ul poate e mai… altfel, eu mă simt străină acolo, nu pot şi nu mai vreau pe el, dar să ne mai scrii şi nouă din când în când…
Mulțumesc din suflet, Potecuță! Sper să reușeșc, dacă nu măcar mă regăsesc pe mine. Și e bine și așa. Dar nu renunț ??
Te îmbrățișez ?
Si mie mi-e drag sa te citesc si aici. <3
Important este să faci ceea ce îți place, iar tu reușești să le faci pe toate cu dăruire. M-ai făcut și pe mine să visez… ?