Există mii de povești. Povești care merită povestite, scrise, citite, trăite. Fiecare poveste are tâlcul ei. Poți să înveți și să crești din toate. Dar câte din ele le asculți? Povestea banală nu atrage. Trebuie să existe intrigă, un final neașteptat, surprinzător. Toate învelite într-o hârtie colorată strident, pentru a atrage priviri.

Scenariu

INT. SALĂ DE CURS-ZI

O sală de curs obișnuită. Studenți așezați haotic, ici și colo un scaun liber. Tăcere și ochi ațintiți spre tabla goală, de culoare verde. Deasupra ei se poate observa un portret al unui domn, probabil o somitate anonimă.

EL (25)- de înălțime medie și slăbuț. Are părul negru, lung, prins strâns la spate, într-o coadă. Un pulover alb, de lână îi atârnă larg, de pe umeri.

EA (21)- e așezată pe un scaun, în rândurile din spate. Păr blond, lung, lăsat neglijent să îi atârne pe umeri. Ochi albaștri, ațintiți asupra lui.

SCENA 1

EL se așează lângă ea.

(…)

(…) Dialoguri banale, non-sens

INT. BAR-NOAPTE

SCENA 2

EL o întreabă dacă vrea să fie mama copiilor lui.

EA răspunde “Da”

INT. BISERICĂ-ZI

SCENA 3

Nunta

INT ȘI EXT. PESTE TOT-ZI ȘI NOAPTE

SCENA 4

(…)

(…) Rutina de zi de zi

SCENA 5

Apar copiii

(…)

(…) Viața

(…)

(…) Dialoguri banale, non-sens

(…)

(…)! Momente de fericire tâmpă

SCENA 6

(…) Din nou, doar viața

SCENA 7

EL are 80+ de ani, EA la fel. Sunt bătrâni și fericiți, împreună

SFÂRȘIT

Această poveste nu merită citită, repovestită sau scrisă. Nu sub forma asta. E prea ordinară. Pentru a fi “vândută”, trebuie să-i adaugi factorul “WOW”.

Și atunci începi să te joci.

Să spunem că EA are un trecut care i-a brăzdat sufletul cu cicatrici. Să zicem că EL nu era, la rândul lui, străin durerii.

Să zicem că la un moment dat, punctele de suspensie sunt umplute de trădare, înșelare, minciună, din partea ei. Iar El închide paranteza prin iertare și îngăduință.

Să presupunem că EL e părăsit de toți, acuzat și neînțeles, dar contrar așteptărilor ajunge să aibă succes, să facă ceea ce iubește și să își întrețină familia. Că EA, ascultă de EL și prinde curaj în a zbura spre visele ei. Că renuntă la:” cum ar trebui și cum se face” și se dedică unei pasiuni, susținută de EL, care îi suflă în aripi cu tot ce poate și cu toată încrederea și iubirea.

Și să mai spunem că nu știm încă sfârșitul, că poate vârsta de 80+ e doar o utopie, deoarece viața este stăpână peste răsturnări de situație, peste neașteptat.

Dacă spunem și presupunem toate acestea, poate cineva cu talent ar putea da o formă acestei povești. Și poate așa, ar merita a fi citită, scrisă și povestită.

Însă și acest efort ar fi în zadar, dacă nu ar fi ambalată într-un ambalaj țipător și strident, pentru a atrage priviri.

Peste o poveste banală se va așterne uitarea, de culoare fadă, deloc atractivă. Ambalajul ei va fi simplu, lipsindu-i originalitatea, oferindu-i șansa de a muri în anonimat, și de a completa punctele cu amintiri, doar de ea știute.

Sursa foto: pinterest.ro