• Nescrisele mele

    Ambalajul poveștii

    Există mii de povești. Povești care merită povestite, scrise, citite, trăite. Fiecare poveste are tâlcul ei. Poți să înveți și să crești din toate. Dar câte din ele le asculți? Povestea banală nu atrage. Trebuie să existe intrigă, un final neașteptat, surprinzător. Toate învelite într-o hârtie colorată strident, pentru a atrage priviri. Scenariu INT. SALĂ DE CURS-ZI O sală de curs obișnuită. Studenți așezați haotic, ici și colo un scaun liber. Tăcere și ochi ațintiți spre tabla goală, de culoare verde. Deasupra ei se poate observa un portret al unui domn, probabil o somitate anonimă. EL (25)- de înălțime medie și slăbuț. Are părul negru, lung, prins strâns la spate,…

  • Povestiri nescrise

    Pariu dumnezeiesc cu Noroc și Ghinion- partea 3

    Soarta îi fusese mereu potrivnică. Reușea să se împiedice și pe un drum neted, ca talpa unui bebeluș. Puținele lui reușite s-au spulberat, fără nici măcar să realizeze cum și când. Se spune că și în noaptea când s-a născut, cerul se rupse și apa inundă ogorul alor săi și al vecinilor. Un bătrân mai spurcat la gură, după ce privi deznădăjduit năpasta, scuipă a pagubă și auzind țipetele pruncului nou-născut, scăpă printre dinți: “Ăsta a adus pe lume Ghinionul!”. Vorbele șuierate ale moșneagului s-au lipit de fruntea țâncului și așa însemnat, a pășit în viață. Acum bifase și un divorț, fără vina lui aparent, fusese pur și simplu ghinionist…

  • Nescrisele mele

    Povestea mea e și a ta

    Îmi place povestea mea. Pentru că în ea, eu sunt eroina. Și na! Ca orice om (sau aproape) îmi place să fiu în centrul atenției, atunci când atenția e venită din partea cui trebuie 🙂 Povestea mea e și a ta. La fel ca în cazul tău, e un cumul de factori: ce am văzut, auzit, simțit, experimentat, trăit, iubit, suferit, citit. Lista poate continua la nesfârșit. Din unele am învățat, la unele încă tâlcul îmi scapă, altele au trecut pe lângă mine fără a le da foarte mare importanță. Dar toate m-au adus azi, aici, în acest moment, cu povestea mea bine trasată până în acest punct. Știu că…

  • Nescrisele mele

    Mi-am pierdut copilăria

    Există o geacă, într-un dulap vechi și burdușit de lucruri pe care nu le voi mai folosi niciodată, o geacă ce încă păstrează mirosul tău. Miros de tutun amestecat cu un iz de aftershave. Cel puțin așa îmi amintesc. Nu am mai mirosit-o de mult. Simțeam nevoia uneori să te simt, să îmi mângâi dorul de tine. Și atunci mergeam țintit spre dulap. Nările mele au memorie mai bună ca mine. Era de ajuns să adulmec pentru o secundă și imagini îmi erau proiectate în minte. Fragmente, momente, clipe. Cioburi dintr-o imagine spartă. Realitatea s-a pierdut undeva în sufletul meu. Nici nu mai știu bine cum arătai. Știu pozele. Dar…