-A nins așa puțin, iubire! Ții minte când ne făceam case de zăpadă și ne transformam noi înșine în niște oameni cu nasul roșu ca morcovul? Mi-e dor de o bulgăreală!
-Ei, zână acum și tu! Ce suntem noi, copii să ne jucăm cu zăpada?
-Copii sau nu, ce contează? De parcă bucuria ține cont de vârstă! Hai să ne bulgărim, te rog!
-Și din ce vrei să faci bulgări, minune? Nu mai e pic de zăpadă!
-Din nori, măi suflet, din nori! Uite acolo sus pe cer e unul perfect. Rupem doar un colț de puf din el și îl arunc spre tine. Tu îl vei prinde și îl vei frământa în mâini și mi-l vei lipi în frunte. Parcă văd că ești la fel de bun țintaș, pe cât ești de nătâng!
-Bulgări din nori! Asta e bună! Și cum vrei tu să ajungi la ei, mă rog frumos? Că aripi poate ai tu pentru vise, dar mă îndoiesc că îți sunt de folos pentru a te ducde să rupi bucăți de nori.
-Aripi! Nu pot zbura la propriu, iubire! Normal că nu! Zborul e metafora celor încrezători. Eu am de gând să ajung la ei urcând pe-o scară.
-O scară? Hai că asta m-a dat gata! Și de unde găsești tu o scară așa mare, copil veșnic ce îmi ești.
-Mi-o construiești tu, iubitule. Cum de unde?
-Eu?! Și cum voi face asta, ia spune-mi!
-Îmbini iubire cu încrederea că voi reuși, mă iei în brațe și îmi dai avânt. Eu voi călca cu grijă și noi și noi trepte îmi vor apărea în cale, toate făcute din sprijinul tău. Am să îmi umplu mâinile cu nori și mă întorc să pornim cea mai frumoasă bulgăreală. Promit că va fi ceva nemaivăzut până acum. Și atâta de frumos! Ce spui? Faci? Facem?
-Vis și viață ce îmi ești! Facem cum vrei tu! Dacă tu crezi în mine că pot, atunci pot! Urcă, minunea mea, ia-ți bulgări din nori!
-Am luat! Vezi că vin! Pârtieeeee… dă-te la o parte, zăpăcitule, nu vezi că pic peste tine?
-Ești chiar culmea! Acum te dai și cu sania prin văzduh?
-Mă dau cu sania pe un derdeluș de fericire, minune! Bulgăreală fără săniuș, cine a pomenit?
-M-ai înnebunit! Coboară cu picioarele pe pământ și hai să mergem acasă! Ne-am plimbat destul!
-Nu iubești tu metaforele, nu-i așa?
-Te iubesc pe tine!
-Și eu, ursuzule, și eu!
Sursa foto: pinterest.ro
A fost o bulgareala de zile mari, asa încât toti norii au fost consumati de pe bolta, lasând toata ziua un Soare superb, ce cu razele-i stralucitoare, a mângâiat sufletele copiilor zburdalnici, bucurosi si fericiti de joacul superb al bulgarelii, cu bulgari pufosi de nori. 🙂
O seara plina de magia povestilor nemuritoare, draga Mona !
Cu un suflet ca al tău şi cu un umăr pe care să te sprijini, poţi, sigur că poţi, poţi orice. Şi o bulgăreală cu puf din nori, ca acum. Că am şi văzut scena 🙂
Ce mult mă bucur că ai văzut-o! ? Hai și tu la o bulgăreală! Mulțumesc, Potecuță! Mulțumesc! ?