Încă nu-mi vine să cred că a venit momentul să scriu acest articol. Este primul de acest gen. De fiecare dată am vrut să vorbesc despre cărțile citite peste an, însă uitam o parte din ele, nu mă organizam la timp și tot așa. Anul acesta (de fapt cel care a trecut 🙂 ) am zis că nu se mai poate așa! Chiar de la început mi-am actualizat progresul pe Goodreads, am fost destul de disciplinată și din fericire am reușit să citesc destul de mult, zic eu!
Așadar, pe Goodreads îmi apar 53 de cărți. Am citit câteva în plus, dar nu le-am putut înregistra aici. A fost un an chiar bun. Nu mi-am propus un număr anume. Da, am trecut ca provocare cincizeci, însă nu am depus efort pentru a o îndeplini. Am citit și recitit cu drag cât de mult am putut și când am putut.
În continuare, vă voi spune câteva cuvinte despre fiecare, de fapt voi face doar o trecere scurtă în revistă a titlurilor și la sfârșit și un top a celor care m-au impresionat în mod deosebit.
Această carte cred că nu mai are nevoie de nicio prezentare. Eu mi-am început anul cu ea și a fost de fapt o recitire. Cea de a treia. Și cred că și ultima. Mi-a dorit să revin la ea cu mintea de adult și să îl citesc pe Flaubert în limba lui, de aceea am citit-o în franceză pentru prima dată și nu regret nicio clipă. Va rămâne o carte de referință, dacă nu pentru talentul și măiestria lui Flaubert, măcar pentru pentru personajul creat, Doamna Bovary, care a ajuns să dea numele unei tulburări de personalitate. Personalitatea bovarică. Și acum, după recitire, am înțeles de ce și cui i se aplică mai bine decât pe stagiul de psihiatrie.
Despre această carte am scris pe larg impresiile mele AICI. Deci nu voi mai insista. Dacă sunteți pasionați de cărțile care dezbat subiectul celui de-al doilea război mondial, însă și cu tușe romanțate, e cartea potrivită.
A fost o carte tare drăguță. Simplă și relaxantă. A scris Diana despre ea, pe acest blog, mai multe AICI.
Din clipa în care am văzut filmul, acum mulți ani, mi-am dorit să citesc acest roman. M-a impresionat foarte mult. Este una dintre acele cărți pe care nu le mai uiți. Scriitura este magistrală. Mi-am notat nu doar paragrafe, ci pagini întregi, pentru a le reciti din când în când. O carte impresionantă pe care cu siguranță o voi reciti.
Descoperirea scriitoarei Guzel Iahina a fost una dintre cele mai mari bucurii literare din 2020. Are un stil de scriere incredibil. Crează imagini care ți se derulează în fața ochilor și au o forță de nedescris. Este un roman care surprinde metamorfoza unei femei simple care a trăit toată viața condusă de alții, respectând tradițiile tătare moștenite de generații. O viață cât o mie de vieți. Suferă și îndură. Este abuzată și nici măcar nu o știe. Totul se schimbă când soțul ei este ucis și ea ajunge să fie deportată în Siberia. O carte tulburătoare pe care o recomand cu tot sufletul!
M-am reîntors cu drag în universul din cărțile Agathei Christie. Am citit patru romane care îi poartă semnătura: Crimele ABC, Zece negri mititei, Misterioasa afacere de la Styles și Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd. Nu cred că e nevoie să spun mai multe. Agatha Christie rămâne Regina Crimei, cu siguranță!
Și această carte am citit-o tot datorită filmului pe care l-am îndrăgit tare mult. Emilia Clarke o interpretează atât de bine pe Lou, încât și citind cartea tot pe ea o vedeam. Povestea este una duioasă și te prinde de la primele pagini. Lou Clark e o tânără plină de culoare și de veselie. Genul de om care luminează orice încăpere. Originală și ieșită din comun. Se îmbracă cu haine pe care și le face singură, mereu cu colanți colorați și tot felul de accesorii zurlii. O percepi ca pe un clopoțel. Își pierde slujba și ajunge să se angajeze ca asistentă personală pentru tânărul Will Traynor, paralizat de la gât în jos în urma unui accident de mașină. Ea intră ca un uragan de culoare și veselie în viața lui Will care suferă enorm și nu își mai dorește să trăiască. Vă va plăcea cartea! Este gingașă și duioasă, după cum am spus.
Despre cartea Danielei am scris AICI. E o carte metaforă pe care iubitorii genului o vor îndrăgi cu siguranță!
Cartea mi-a dat impresia că a fost scrisă dintr-o răsuflare. Cu dor, cu patimă și pe alocuri cu obidă. Cu maturitate, în cunoștință de cauză și asumat. Pasajele scrise cu ortografie fonetică, în grai moldovenesc, mi-au cam dat de furcă, dar până la urmă m-am obișnuit și am savurat cartea pâna la ultimul punct. E un roman bun, o imagine a României de azi, plină de contraste, părăsită de nevoie de prea mulți, prezentată fără cosmetuzări sau poleieli. Categoric, merită citită!
Dincolo de stele este continuarea romanului Aleea cu licurici, o carte despre prietenia dintre Kate și Tully. E o carte simplă, frumoasă. Dar trebuie citite ambele pentru a savura cu adevărat povestea.
Imediat ce am terminat-o de citit am simțit nevoia să scriu despre această carte. Am făcut-o AICI. E o carte care m-a răscolit. Tăioasă și abruptă. E o carte cu adevărat bună și memorabilă!
Am citit cartea cu un nod în gât. O scriitură ușor delirantă, pe alocuri aparent dezorganizată, însă extrem de matură și de corect gândită. Mi-a plăcut foarte mult cum a surprins dezlipirea de viață, de tot ce înseamnă lumea, a lui David eroul principal. El și șoția lui dau greș. Propriul lor copil, încă neajuns în preadolescență cade în capcana unui delir și devine victima unui abuz sexual. Un abuz kafkian, greu de digerat, deși autorul îți înșiră doar mici fragmente ca niște instantanee. Pe urmă cei doi se trezesc acuzați de pedofilie. Propria lor fiică îi ia pe amândoi la pachet cu nebunia la care a fost martoră. Ajung să stea trei ani în închisoare chiar dacă erau nevinovați. Îți mai poți reveni? Poți să îți reiei rutina, să îți privești în ochi copilul, să îl mai crești? Să fii cel de dinainte? Ionuț Chiva spune că nu! Și o face într-un stil aparte. O carte grea, dureroasă, surprinzătoare.
Da, abia acum am intrat în lumea magică a lui Harry Potter. Mi-a plăcut foarte mult și m-am simțit din nou copil! Am citit pe nerăsuflate cele șapte volume din serie și abia aștept să le recitesc alături de copiii mei. Minunate cărți!
Iartă-mă că te-am iubit m-a scos din zona de confort. E o carte de dragoste scrisă cu sufletul. Am scris mai multe despre ea AICI. A apărut și partea a doua, Permite-mi să te mai iubesc puțin, pe care o voi primi foarte curând și sunt curioasă să o citesc.
Vreau să-i mulțumesc domnului Ilie pentru această recomandare pe care mi-a făcut-o la o postare de pagina de Facebook. A fost o lectură extraordinară! Cu ușurință o pot trece în topul celor mai frumoase cărți pe care le-am citit vreodată. Toată acțiunea se învârte în jurul lui James Brodie, un om plin de cruzime și narcisist care își distruge treptat familia. E foarte bine scrisă, te cucerește și te ține cu sufletul la gură până la sfârșit.
Nu am reușit până acum să termin acest roman. Nu știu de ce nu m-a prins. Dar fiind o clasică am considerat că trebuie să o citesc. A fost plăcută până la urmă, dar nu chiar pe gustul meu. Însă știu cât e de iubită de multă lume, deci mă bucur că am citit-o și o recomand cu drag.
O poveste care mi-a plăcut foarte mult. Este despre iubirea maternă și despre efectele pe care le are un abuz asupra copiilor. Cât de mult contează să nu minimezezi bolile psihice și să ai parte de ajutor. M-a cutremurat finalul. Atât de real și de dureros. Da, e o carte care m-a impresionat cu adevărat.
Kafka este un scriitor genial. Cred că cei care iubesc literatura ar trebui să îl citească. Cel puțin pentru a-și putea o forma o părere proprie. Mi-au plăcut povestirile, dar recunosc că nu îi sunt un cititor potrivit. Le-am citit ușor forțat, nu cu acceași plăcere ca la alți scriitori. Însă, e Kafka. Și am spus tot.
Mi-au plăcut toate filmele pe care le-am văzut făcute după cărțile lui Stephen King, dar nu i-am citit nicio carte. Green Mile (Culoarul Morții) e unul dintre filmele mele preferate, deci am considerat cartea o alegere perfectă pentru a-l descoperi pe Stephen King. Și așa a și fost! Deși văzusem filmul și scenariul a fost foarte fidel acțiunii din roman, a fost o reală plăcere să îl citesc. V-o recomand cu drag.
Pe Zola îl citesc mereu cu pasiune. Este unul dintre scriitorii mei preferați. Bucuria de a trăi m-a cucerit. Totul se petrece într-un mic sat de pescari, unde Zola ne invită în casa unei familii burgheze. Drama membrilor familiei se derulează având în decor marea și viața. Reușește să contureze o poveste amplă, pe care pur și simplu am iubit-o. Iar la sfârșit am simțit cu adevărat bucuria de a trăi. O carte foarte bună pe care mă bucur că am descoperit-o.
John Steinbeck mi-a demonstrat încă o dată în Șoareci și oameni de ce a meritat să fie laureat cu premiul Nobel pentru literatură. Este unul dintre puținii scriitori americani pe care îi iubesc, dar ce scriitor e! Am zis de multe ori că un adevărat maestru al literelor nu trebuie să epateze. Nu are nevoie de un stil aparte, mii de informații împletite printre cugetări sau de dorința de a ieși în evidență. Un adevărat scriitor te invită la un pahar de vorbă între prieteni și îți spune natural o poveste. Una care îți va rămâne mereu în suflet. Și asta s-a întâmplat în această carte. Minunat!
Pe Guzel Iahina nu o citești. Pătrunzi în lumea ei și vezi, simți, trăiești. Cărțile ei sunt albume de imagini pe care le întorci, una după alta, tot mai repede, însă, zăbovind asupra lor pentru totdeauna. Copiii de pe Volga e o carte surprinzătoare, scrisă cu o forță incredibilă. Aștept cu nerăbdare să apară un nou roman al acestei scriitoare!
Să vorbesc despre cartea asta nu pot. O recomand. O recomand cu tot sufletul. Am citit fiecare cuvânt ca pe ultimul de care mă pot bucura. Nu știu ce să spun mai mult. Poate doar că ce bucurie că am descoperit-o! E cutremurătoare!
Am citit două cărți de la Musso. Viața secretă a scriitorilor și Fata și noaptea. Nu pot spune că mi-au plăcut în mod deosebit. Au fost interesante, scrise bine, dar nu excelente. Misso scrie pentru după-amieze leneșe.
Un thriller psihologic excelent! Am tot citit despre această carte. Mulți spun că e prea lăudată. Unii au fost șocați de final, alții afirmă cu mândrie că și-au dat seama. Nu contează. Chiar deloc. Este o carte foarte bună, scrisă perfect. Merită, după părerea mea, și o recitire. Scriitorul a fost foarte atent la detalii, iar acum îmi vin peste mine și mă încântă. Mi-a plăcut foarte mult!
Este greu să vorbești despre cartea asta. Mie îmi e, cel puțin. Aș putea spune că este vorba despre prietenie. O prietenie aparte între patru bărbați. Sau aș putea aminti că e și despre fotbal.
Ori aș putea să mă încumet să pornesc un monolog, inspirat de cel al naratorului, și să mă dezvălui în fața voastră cu totul. Pentru că asta mi-a făcut lectura ei.
O poveste aparent simplă- ce poate fi atât de captivant la o prietenie?- dar atât de subtilă, de complexă, de plină de simboluri! Nu e un roman facil, însă poți citi ușor despre emoție?
A fost prima întâlnire cu scriitorul Boris Vian, “copilul teribil” al literaturii franceze și m-a cucerit! Spuma zilelor este o carte cutremurătoare, stilul unic și atât de diferit de ce am mai citit până acum m-a zguduit. Sincer, la final am avut un nod în gât. Nu o recomand tuturor, scriitura lui Vian e atât de aparte, încât trebuie să o simți nu să o citești. Kafkiană e puțin spus. Mult prea puțin. Lui Kafka nu îi sunt cititorul potrivit, dar lui Boris Vian, da!
Am citit cartea pe nerăsuflate! În spatele ușilor închise de B.A. Paris mi-a părut a fi un thriller psihologic. Nu sunt cunoscătoare, nu garantez că o încadrez corect, dar asta a fost senzația pe care mi-a lăsat-o. Mi-a plăcut enorm! Este dovada că aparențele pot înșela. Că în spatele unor uși închise oamenii își arată adevărata față. Că abuzul familial nu lasă întotdeauna urme vizibile pe corp. Că monștrii și victime pot să ia cina cu noi într-o seară și să nu îi putem recunoaște. Să vedem doar aparenta fericire, iubire și perfecțiune.
Când vine vorba de cărți încerc să am mereu cuvintele la mine. Când vine vorba despre această carte, nu. Degeaba aș vorbi despre ea. O parte din ea chiar ne e posibil viitor… E singura carte despre care îmi permit să spun că trebuie citită de toată lumea.
După ce am citit “Tatăl celuilalt copil” mi-am dorit mult să citesc și această carte de aceeași autoare. Un roman interzis de două ori de regimul iranian. Mi-a plăcut mult. M-am “speriat” inițial că mă va face să mă revolt și să sufăr cum am făcut-o la cărțile lui Khaleid Hossein, dar mi-a oferit o altfel de senzație. M-am îndrăgostit de Masumeh, protagonista. Am simțit-o atât de aproape și am înțeles-o atât de bine, chiar dacă îmi este aproape necunoscută cultura islamică. Vă recomand cartea cu mare drag!
Nu cred că mai e o surpriză că Fredrik Backman e unul dintre scriitorii mei preferați. Sunt extrem de fericită că l-am descoperit, iar dacă voi nu ați făcut-o încă sau îl evitați din diferite motive, vă îndemn să îi dați o șansă. Garantat vă va cuceri. Pe fiecare. Scandalul este, după părerea mea, cea mai bună carte a lui de până acum. Mai am de citit două (Noi contra voastră, continuarea acestui roman și Britt-Marie a fost aici), însă afirm sigură pe mine că nu voi uita niciodată Scandalul. Este excelentă!
În continuare vă voi arăta cărțile care m-au impresionat cel mai mult în acest an. Am vorbit în vlog despre ele, sper să vă placă! Și nu uitați că mă puteți ajuta cu un subscribe.
Citește recenzia AICI
Sursa pozelor și a descrierilor: libris, bookzone și siono
Fundalul pozei de copertă: goodreads
Devenim noțiuni, doruri, amintiri. Suntem doar fire de nisip vânturate în spațiu. Un ocean de neguri. Doar singurătatea și schimbarea rămân certitudini. (…) Avem nevoie imperioasă de finaluri fericite (…) Piatră de hotar, Crisalida – Monica Tonea Să povestești Piatră de hotar – Povestiri și reflexii de Monica Tonea este aproape imposibil. Cu toate acestea, am ales să pun în titlu cum povestești. Am oscilat între a citi, a simți, a iubi chiar, însă pe măsură ce…
Aproape totul e ok Este o carte despre care nu stiam nimic. Uneori, iesirea din zona de confort inseamna, in cazul meu, aruncarea completa in necunoscut. Nu din punct de vedere fizic, ci din punct de vedere mental. Cartile, spectacolele de teatru si filmele sunt cel mai bun vehicul in acest sens. Aproape totul e ok Este o carte despre copilaria celor care acum au 40 de ani, poate chiar 45. Eu nu tin minte nimic dinainte…
Tuturor acelor femei pentru care viața este o luptă fără de sfârșit. Amn3zia de Cristina Lincu M-am gândit mult la o introducere potrivită acestei recenzii. Să vă fac cumva să intrați cu ușurință în atmosfera acestui roman. Dar toate formulele gândite îmi păreau lipsite de substanță. Am citit-o în luna februarie. A trecut ceva timp de atunci și cu toate acestea povestea mi-e încă vie în suflet. Imediat după ce am terminat lectura am spus: Amn3zia a…
Dacă te-ai hotărât să deschizi acest articol, înseamnă că ești la fel ca mine. Un om pasionat de lectură. Poți merge direct la lista cu primele 10 cărți recomandate sau să citești o scurtă introducere. Lista cărților De ce am ales să scriu această serie de articole? Da, va fi o serie de articole. În fiecare voi recomanda zece titluri. Am ales să fac asta, în primul rând pentru mine. Să am un loc unde să-mi adun…
“Pe la treisprezece ani îmi doream să fiu mare. În rând cu lumea celor mari. Pe scurt, să par alta. Altfel decât eram. Dar mereu sosea vara și apăreau afinele în fundul grădinii și eu mă trăgeam acolo, la umbră, și mă pierdeam printre afine și cărți, printre personajele mele preferate, în lumile mele posibile și deveneam doar „eu”. Mică de tot. Trăiam acolo, între aromă și extaz, o fericire absolută lângă cotețul găinilor și gardul căzut….
Scriitura Elenei Ferrante am descoperit-o în Tetralogia Napolitană și, recunosc, m-a cucerit. Am citit cele patru romane cu plăcere, iar la final am hotărât că trebuie să mai citesc ceva semnat de autoare. Fără să stau pe gânduri mi-am comandat Zilele abandonului și Iubire amară. Am început cu Zilele abandonului, m-a atras descrierea ei și chiar din prima clipă m-am identificat cu Olga, eroina cărții. Iar aceasta a fost marea mea greșeală! Astfel am ajuns în punctul…
Cookie | Duration | Description |
---|---|---|
cookielawinfo-checbox-analytics | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics". |
cookielawinfo-checbox-functional | 11 months | The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional". |
cookielawinfo-checbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
cookielawinfo-checbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
cookielawinfo-checkbox-performance | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance". |
viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
Parfumul și Acolo unde femeile sunt regi sunt între cărțile mele preferate din toate timpurile ❤️ Și Madame Bovary e specială de asemenea ❤️
Foarte bun articolul, excelent prezentate cartile, impreuna si fiecare in parte. Am citit si eu un numar de carti dintre ele si mi-au placut mult. Felicitari si multumesc pentru recomandari!