A fost o dată o fetiță pe nume, Eliza-Antonia. Ea trăia într-o carte de povești. Tare mai îi plăcea Elizei când copiii răsfoiau paginile cărții și zâmbeau la vederea ei. Copiii o iubeau nespus. Băiețeii adorau avemturile ei zilnice, scrise în jocul paginii cu praf de vise, iar fetițele îi iubeau chipul frumos, conturat […]
Category: Nescrisele mele
De vorbă cu fericirea #3
“Azi nu vreau să te mai întreb nimic anume. Vreau să te ascult. Tu ai ceva de spus? Un sfat pentru noi?” “Renunțați la frică! Vă este mereu frică de ceva. De viitor, de necazuri, de rușine, de umilință, de singurătate. Dar, cel mai frică, vă este de mine!” “Aiurea! Ce spui tu acolo? Da, […]
Un strop de prietenie
Ce este un prieten? Ce face ca o persoană cu care intri în contact la un moment dat în viață să-ți devină prieten, să se aproprie într-atat de mult de sufletul tău, încât va rămâne mereu acolo? Sunt niște întrebări care cred ca ni le punem fiecare dintre noi măcar o dată. Victor Hugo spunea: […]
Pentru puiul meu
Dragul meu puiuț, Iartă-mă pentru că: 1. Te-am dorit enorm dar nu te-am vrut. Nu știam ce o să însemni pentru mine, pentru tatăl tău, pentru viața noastră. Erai o simplă entitate care exista doar în mintea mea și nu reușeam să te materializez. Îmi era teamă de tot ce vei aduce nou în micul […]