Cine dă cu pietre după tine…
Nu am mai fost în salonul d-nei Mira de prea mult timp. Îmi era dor de tot. De ea, de mirosul de cafea și prăjturi. De starea de liniște și bine. Și bineînțeles, de poveștile ei, care mă transpun parcă în altă lume. De obicei mergeam Duminica să o văd. Azi, însă am avut nevoie, parcă mai mult ca oricând să evadez. Așadar, fără să dau un telefon înainte, m-am prezentat la ușa dumneaei. Spre surprinderea mea,…