Nu am mai fost în salonul d-nei Mira de prea mult timp. Îmi era dor de tot. De ea, de mirosul de cafea și prăjturi. De starea de liniște și bine. Și bineînțeles, de poveștile ei, care mă transpun parcă în altă lume. De obicei mergeam Duminica să o văd. Azi, însă am avut nevoie, … Read more
Lumea din care vin avea un fel aparte de acceptare a vieții. Lăsați de D-zeu pe Pământ, se lăsau în voia Lui, fără a-și pune multe întrebări. Aveau sădite în suflet resemnarea și datoria suferinței. Să îți duci crucea până la capăt și să accepți firescul sfârșitului. Viața era grea de când te nășteai. Brațele … Read more
Nu am intrat bine în salonul d-nei Mira, că nările mi-au fost gâdilate de un miros îmbietor de vin fiert. O cană aburindă mă aștepta pe măsuță. Mi-e dor de iarnă! Parcă nici iernile nu mai sunt ce au fost! Sau mă rog, or fi, dar nu le mai trăiesc eu așa ca altădat’. Îmi … Read more
După cum deja cred că știți, duminica îmi place să mă răsfăț cu povești, în salonul d-nei Mira. De data aceasta nu se simțea tocmai bine, parcă o supăra un gând. I-am propus să mi-l împărtășească, poate astfel își va mai ușura sufletul. A zâmbit…ce frumos și neînțeles zâmbet are d-na Mira! “Gândul ce nu-mi … Read more
