Povestiri nescrise

  • Povestiri nescrise

    Opticianul de Inimi

    Cumva tot ce sunt până acum, tot ce mă definește și îmi compune întregul, se datorează întâlnirilor mele neașteptate. Cumva, nu știu cum, în drumul meu am reușit să întâlnesc diferite personaje de la care am învățat, cu care am crescut ca om. Unele erau de-a dreptul bizare, altele pline de învățăminte. Dar toate aveau un numitor comun: șansa. Îmi ofereau mie șansa să-mi continui drumul, să îmi evolueze sufletul. Azi vreau să vă povestesc despre una dintre aceste întâlniri. Poate una din cele mai revelatoare, dacă stau să mă gândesc mai bine. Eram pe drumul meu. Călcam ușor și cu direcție. Însă în acea zonă eram înconjurată de ceață.…

  • Povestiri nescrise

    Momentul Grozavei

    Vă mai amintiți de grozavii mei? Ei bine, musai să vă spun o întâmplare, ce mi-a fost povestită chiar de Grozava mea. Căsătoriți fiind ei, de ceva ani, o lovește pe Grozavă, brusc și dintr-o dată, un moment de eu-le-știu-pe-toate. Nimeni, absolut nimeni, nu știa cum trebuie lucrurile a fi făcute, doar ea. Zicea Grozavul ceva, ea îl corecta. Făcea ce îi spunea ea, mereu era o secundă prea târziu. A început Grozavul meu să facă gesturi, complimente, care mai de care presărate cu și mai multă iubire, cu și mai mult respect. Degeaba! Eu-le-știu-pe-toate puse stăpânire pe Grozavă, care devenea pe zi ce trece tot mai specială. Pentru a-mi păstra obiectivismul…

  • Nescrisele mele,  Povestiri nescrise

    Dragoste este? Este! Fericire este? Este! Râs este? Este! Harașo, harașo! Aici e de mine!

    Pe puntea dintre lumi, EA își număra pașii. Făcea șapte în față, se întorcea pe loc și încă șapte în spate. 14 pași ce o duceau dintr-un capăt în altul, pe puntea ei suspendată între lumi. Cadența ei motononă nu era observată de nimeni și nici nu părea a deranja pe cineva. EA era singură, puntea era doar a sa și în jur era înconjurată de bezna necunoscutului. Fadă, comună, fără contur continua să-și numere pașii. Însă această mișcare perpetuă nu părea a o fi deranjând. Nimic nu o obosea, nimic nu o oprea. Continua să numere și să pășească. Iar și iar…iar și iar… La un pas din nesfârșita…

  • Povestiri nescrise

    Fata cu mănuși roșii

    EA e o fată ca oricare alta. Nici frumoasă, nici urâtă. Nici prea deșteaptă, dar nici extrem de proastă. Dacă nu ar supăra-o faptul că nu are ochi albaștri, s-ar putea privi mai bine și și-ar vedea frumusețea. Însă, na! E ghinionistă. Are ochi căprui si alte dorințe, așa că trebuie să se retușeze mult, pentru a putea ieși în lume. Pentru noaptea dintre ani, s-a pregătit intens. A studiat reviste de modă, noile tendințe, s-a dus la toate saloanele de înfrumusețare și s-a machiat cu grijă și cu mult, puținul nefiind o opțiune. Era gata! A aruncat o ultimă privire și a zâmbit mulțumită. O coapsă la vedere, un…