Mă bucur foarte mult că avem din nou ocazia să descoperim o persoană minunată și pasionată de lectură la un nou interviu De vorbă cu cititorii! Vă aștept în continuare să răspundeți și voi, dacă întrebările vă atrag și aveți timp. La sfârșitul articolului veți găsi mai multe detalii.
Acum, haideți să o descoperim pe Violeta Giol!
Să spun ceva despre mine…hm… Uite, am să spun ceva despre mine cu vorbele altcuiva -căci versurile de mai jos mereu m-au făcut să zâmbesc și să-mi spun că piesa asta (a lui Meredith Brooks) e despre mine:
I’m a bitch, I’m a lover
Violeta Giol
I’m a child, I’m a mother
I’m a sinner, I’m a saint
I do not feel ashamed!
Pasionată de călătorii, de muzică, de cărti, de blogging, de dans. Nu neapărat în ordinea aceasta. Iubitoare de mare, de vară, de răsărituri, de cafea neagră și amară, de vin roșu.
Îți amintești prima carte citită?
Nu știu dacă mi-o amintesc eu chiar pe prima. Ceea ce știu sigur este că printre primele au fost „Povesti cu Zâne” – Contesa de Segur și „Talismanul de Safir”- Elvira Bogdan. Ambele apărute la Editura Ion Creangă prin anii ’80.
Ce anume te-a atras la lectură?
Copilăria mea s-a întâmplat în niște vremuri în care nu aveai mare lucru de văzut la televizor, așadar să citesc era una dintre puținele modalități de a-mi petrece timpul liber. (Desigur, asta când nu eram în curtea blocului, unde „băteam mingea” cu copiii!)
Era o formă de evadare. Nu conștientizam (pe atunci), dar cu siguranță și asta era!
Ai crescut înconjurată de cărți sau le-ai descoperit mai târziu?
Înconjurată de cărți. Cu bibliotecă impresionantă în casă. Cu toate acestea să știi că eu am început să citesc târziu.
Am o soră mai mare ca mine cu 6 ani și jumătate. Ea citea de la 4-5 ani. Eu, pe la 7 ani, încă îmi citeam greoi. Ea îmi spune că se gândea că o să fiu cam prostuță. 🙂 Asta ca să-ți faci o idee cam ce fel de copil am fost, ce relație aveam eu cu lectura!
Dragul de cărți a venit pe la 11-12 ani. Atunci am început să devorez cărțile din bibliotecă. Și erau multe! Am început, cuminte, cu Dumas, Michel Zevaco (seria Cavalerii Pardaillan); cu Karl May, cu Jules Verne. Cu Cireșarii – lui Constantin Chirita. Cu La Medeleni si Lorelei – ale lui Ionel Teodoreanu. Erau toate în biblioteca alor mei.
În primii ani de liceu am continuat cu Charlotte Bronte, Theodore Dreiser, Steinbeck, Faulkner, Zola, Fowls, Flaubert…
Apoi m-am îndrăgostit de un băiat mai mare ca mine, pe el îl vedeam adesea cu cărți în mână și așa am început să citesc literatura japoneză. Soseki Natsume a fost descoperirea din acei ani.
Am citit extrem de mult în perioada liceului. Poate și pentru că acei ani au concis cu perioada de cădere a regimului comunist și apăreau cărți pe care nici nu visasem că le-aș putea avea/citi. Atunci am citit prima oară Cel mai iubit dintre pamanteni. A fost wow! Atunci am descoperit Giovanni Papini, Umberto Eco, James Joyce. Atunci am cochetat cu Kant și Shopenhauer. Nu mă întreba dacă sau cât înțelegeam, căci nu știu să îți spun. Dar le mâncam pe pâine. 🙂
Ce gen preferi să citești?
Mai multe genuri. Depinde de stare, de moment, de locul unde mă aflu. Nu doar fizic ci și pe dinăuntru. Locul în care sunt eu în mine, exact! 🙂
Uneori aleg beletristică. Autobiografii sau jurnale alteori; câteodată poezie.
Pot să spun ce gen NU am citit. SF. Am încercat, dar… Pur și simplu nu mă atrage, cred că nu rezonez deloc cu acest gen de literatură.
Ai scriitori preferați? Numește câteva nume!
Carlos Castaneda. Isabel Allende. Carlos Luis Zafon. Nora Iuga. Nina Cassian. Neagu Djuvara. Am lista lungă, dar o opresc aici! Pot să-ți spun că sunt oameni cu stiluri extrem de diferite, dar tocmai de aceea îi iubesc!
Sunt și eu.. mai multe într-una singură… așa că am nevoie să le împac, cumva, pe toate cele care mă populează! E greu, dar nu e imposibil!
Ai un loc preferat unde obișnuiești să citești?
Imaginea mea ideală arată așa: Să stau pe o plajă pustie, la soare, all day long, cu o carte în nas. Să mă opresc doar când merg să înot. Sa mă întorc din apă, să zac puțin, cu ochii închiși, visând. (Ai văzut vreodată cum stă o șopârlă la soare? Aia sunt!) Apoi să iau totul de la capăt. Iți dai seama că, având copil de 8 ani, așa ceva nu mai este posibil. Deocamdată!
După cum ți-ai dat seama deja locul meu preferat pentru citit ar fi pe plajă. Pe o plajă pustie, da?!
În realitatea prezentului, citesc și pe plajă, dar rar. În rest- acasă, pe canapea. Mai nou eu și el (fiul meu de 8 ani) citim în tandem, ghemuiți unul în altul. Fiecare cu cartea lui, de vreun an și el își citește în gând- ceea ce este special, jur!
Ce înseamnă o carte bună pentru tine?
O carte care mă face să SIMT. Să O simt.
O carte cu care rezonez.
O carte care stârnește emoție în mine.
Pentru mine, în general, emoția este motorul lumii acesteia. Nu mă văd și nu mă știu trăind fără emoție!
Ce carte crezi că ar trebui să fie citită de toată lumea?
Sincer.. nu cred că există așa ceva! Suntem atât de diferiți – și tocmai în asta constă frumusețea- încât nu aș spune că există o carte pentru toată lumea.
De unde obișnuiești să îți cumperi cărțile?
Și din online și din librării și de la târguri de carte. Pe cele mai multe din online, dar mergem foarte des și în librării și nu ratăm niciun târg de carte. Este o plăcere în sine vizita într-o librărie.
Pe ce criterii te bazezi când alegi să cumperi o carte?
Caut anumiți autori. Acesta este primul criteriu. Apoi, am edituri preferate, caut să văd ce a mai apărut nou la respectivele edituri. Cât despre autorii noi: am în jur câțiva prieteni care devorează cărți (mult mai mult ca mine) și am încredere în gusturile lor. Adesea îmi cumpăr o carte pe care am văzut-o la ei. Sau de care am vorbit cu ei.
Câteodată mă atrage o copertă. Atunci caut să aflu ceva despre cartea respectivă. Dacă găsesc atractiv ce am aflat, cumpăr cartea!
Obișnuiești să recitești anumite cărți?
Da. Nu multe. Dar sunt câteva pe care le-am recitit. De obicei după mulți ani, mai ales când am citi cartea pentru prima oară la o vârstă fragedă. Sunt curioasă să văd ce trăiri noi îmi aduce în prezent o carte citită acum 10-15 ani. Desigur e vorba de cărți care mi-au placut mult.
Dacă există o ecranizare a unei cărți pe care ai citit-o, te uiți la ea?
Da, am văzut ecranizări după unele dintre carțile citite. Sau piese de teatru (un exemplu este „Numele trandafirului”. Am văzut și filmul și piesa de teatru- la National- )
Împrumuți cărțile tale cuiva?
Da. Frecvent. Împrumut sau dăruiesc cu mare drag.
Poți numi o carte pe care o consideri supraapreciată? Dar un autor?
Cu riscul să îmi iau ouă clocite în cap: Paulo Coelho. Pot da și câteva titluri, dar mai bine las așa…
Te interesează biografia unui scriitor?
Da. Mereu citesc măcar câteva informații despre scriitor. Mai ales dacă este un scriitor nou descoperit, iar cartea/cărțile lui îmi plac. Sunt curioasă ce poveste are omul acela în spate, care este traseul care l-a făcut să ajungă să scrie așa… Vreau să știu cum a ajuns să aibe așa lume în cap… lumea aceea care l-a determinat să scrie în felul respectiv.
Sunt un om tare tare curios, în general!
Există o carte pe care ai început-o, dar nu ai reușit până acum să o termini? Dacă da, care anume?
Of, da!
Să-ți spun o poveste scurtă. Mi-am dorit, cândva, Versetele Satanice ale lui Salman Rushdie. Îmi amintesc că era o perioadă în care nu stăteam chiar roz cu banii, iar cartea era terbil de scumpă pentru cât îmi permiteam eu atunci să plătesc pentru cărți. O prietenă mi-a dăruit-o de ziua mea. Ce fericită am fost, nu-ți pot spune!! Abia așteptam să o încep. Am început-o din seara aceea. Mi-a dat cu virgulă ..nu reușeam să trec de primele pagini. Am lăsat-o, gândindu-mă că nu este momentul ei. Am reluat-o. Degeaba. Au trecut peste 10 ani… e în bibliotecă, dar nici măcar nu mai am curaj să mă ating de ea!
Crezi că cititul te face mai deștept?
Nu 🙂 Cred că te poate ajuta să deschizi niste porți. Către tine, către „înăuntrul tau”. Și, în egală măsură, către „în afara ta”. Cred că te poate ajuta să … hm… „trăiești atâtea vieți câte cărți citești”. Te poate ajuta să fii mai bogat. Nu neapărat mai deștept.
Mi-a fost foarte greu sa aleg doar aceste întrebări. Aș fi putut răspunde la toate, dar atunci ieșea un articol atât de lung că nu l-ar mai fi citit nimeni! Mulțumesc pentru ocazia oferită, a fost o reală plăcere să îți răspund!
Eu îți mulțumesc foarte mult, Violeta! Am descoperit că avem multe în comun 🙂
Pe Violeta o puteți citi și pe blogul personal: Povești de neadormit
Dacă doriți să răspundeți și voi la întrebări, vă invit să intrați pe De vorbă cu cititorii. Vrei și tu? și să urmați îndemnurile! Eu vă aștept cu drag răspunsurile!
*linkurile din articol, folosite ca îndemn de achiziționare a cărților sau a produselor, sunt linkuri de afiliere. Asta însemnând că eu primesc un comision dacă alegeți să cumpărați o carte folosind aceste linkuri. Prețul este neschimbat pentru voi, doar că pe mine mă ajutați printr-o simplă alegere să obțin mici comisioane la vânzare.
Dacă o admiram pe Violeta, acum o admir și mai mult. E un om deosebit, rafinat, cult și, mai ales, cald ❤️
Așa o simt și eu! Și abia aștept să o cunosc și în offline. Știu că am avea multe de povestit!
Mona, tare mi-ar placea sa ne cunoastem si in offline si sa stam la povesti!
M-a emotionat tare tare ce ai zis! Multumesc frumos, Diana! ?