Zâmbetul este practic un (ne)cuvânt, ce ne apropie de oameni. Este un râs abia schițat sau începutul unei senzații de bine. Avem capacitatea de a zâmbi în orice situație și chiar dacă uneori îl forțăm și acest lucru, ne ajută să eliminăm din tensiuni, să respirăm din nou cu scop.
Să oferi un zâmbet cuiva este cel mai ușor lucru de făcut. Prin acest act, aparent natural și fără mare însemnătate, practic ne dezvelim un pic sufletul. Nu ține cont de clasa socială, putere sau nivel mai înalt al educației. Un manager de succes ii va zâmbi persoanei ce ii vinde ceva și asta îi va uni. De ce? Pentru că va fi dovada că toți suntem la fel în Unicitatea noastră.
Ne îmbrăcăm în viață cu diverse haine. Titluri, diplome, statut social, orgolii, pentru a ne înfățișa celorlalți doar într-un anumit fel. Ne înmânăm carapacea cu mândrie societății, unoeri chiar celor apropiați. Dacă ne dezbrăcăm de toate acestea, ne rămâne doar sufletul. În fiecare dintre noi. Și e unic dar atât de la fel. Gândim diferit, avem idealuri diferite, întelegem fericirea, iubirea diferit. Dar toți zâmbim la fel!
E un mic gest ce întinde o mână intre generații, între clase sociale, între oameni. Un gest care ne lasă, chiar dacă doar pentru un scurt moment, să (re)privim Umanitatea.
Într-o situație tensionată, un zâmbet apărut pe fața unuia din cei implicați, ușurează un pic atmosfera. O ceartă între parteneri poate nu își găsește rezolvarea imediat, dar un mic zâmbet schițat, amintește că sunt împreună, că sunt doi oameni, că au același suflet.
Zâmbetul îți poate oferi mai multă iubire decât un “Te iubesc!” spus în grabă. Îți poate oferi calmul unei clipe, o rază de speranță, o stare de bine.
Când privim un copil zâmbim aproape involuntar. Parcă sufletul copilului din noi îl salută. Carapacea noastră se sparge, nu mai e nevoie de ea. Copilul îți vede doar sufletul nu diploma din birou. Și pentru o clipă te descoperi și tu exact așa cum ești, cum ai fost. Cum poate te mai vede mama ta, privind poze de mult uitate.
Faceți primul pas spre o lume cu oameni mai buni, mai empatici, mai înțelegători, mai uniți, prin acest mic artificiu al umanității: zâmbetul. Împarte zâmbete în jurul tău și pas cu pas vei reuși să (re)cunoști iubirea ce te înconjoară.
O zi plină de zâmbete!
Mona draga, mi-ai încântat seara, mi-ai umplut sufletul de lumina si, daca e sa te citez, ai spart carapacea care împiedica zâmbetul sa împartă lumina in jurul meu! Zilele care urmează se vor schimba datorită tie ! Te stiu de copil, acum esti o femeie împlinita, fericita si înveți si pe alții sa fie ! Te îmbrățișez si iti Multumesc .
Îți mulțumesc din tot sufletul! Am învățat că toți avem în noi toate “instrumentele” necesare, pentru a ne clădi fericirea. Trebuie, doar să le descoperim și să începem să le folosim! Te pup cu mare drag!