Imaginează-ți viața ta ca o sfoară întinsă între lumi. De ea sunt agățate pe rând relațiile, serviciul, lucrurile materiale, prieteniile, întâlnirile, tot contextul ce formează Totul, ce îmbinate creează viața ta. Tu, asemeni unui cascador, mergi pe această sfoară, încercând să îți ți echilibrul, urmându-ți drumul spre capăt, spre cealaltă lume.
Te folosești de toate lucrurile agățate de acest fir, ca de repere pentru a putea înainta mai ușor. Fiecare pas te duce mai aproape de unul, îndepărtându-te de celălalt, dar în același timp mereu acolo, mereu prezente.
Când una din acestea se desprinde și cade, când încep să se desprindă ușor, pierzând relații, job, casă sau un prieten, tendința fiecăruia e să privească în jos, urmărind cu privirea pierderea. Pentru moment ne pierdem echilibrul și avem tendința să ne dăm drumul în abis, în depresie, în disperare. Să sărim să o prindem pentru a o pune înapoi pe sfoară, să ne recuperăm reperul astfel, putând continua.
Ne legănăm, ne lăsăm în voia sorții. Nu mai vedem pasul următor din cauza lacrimilor și vrem doar să ne dăm drumul.
Și mulți o facem! Ne aruncăm după un lucru pierdut, fără să ne gândim că sub noi nu există nicio plasă de siguranță. Că o asemenea căzătură ne poate fi fatală. Că sfoara noastră continuă să fie întinsă între lumi, așteptându-ne să facem următorii pași, descoperind noi repere. Există o magie în această viață. Cumva, de undeva, tot înaintând și menținându-ți echilibrul, vei descoperi noi și noi lucruri agățate sub pasul tău, ușurându-ți înaintarea. Dar noi de multe ori nu mai avem posibilitatea să vedem asta. Ne dezechilibrăm și ne aruncăm cu toată ființa noastră în suferință pentru a încerca sa prindem lucrul desprins.
Ce ar fi dacă în picaj ne-am pune întrebarea:“Cu ce m-a schimbat pe mine pierderea asta?” Să te gândești că până la urmă, ești un cascador ce merge pe sfoară. Indiferent de ce e agățat de ea, tu poți să mergi până la sfârșit deoarece ești tot tu, trebuie doar să privești înainte, nu în jos, în față, nu în spate, să faci primul pas și să-ți recapeți echilibrul.
Ce ar fi dacă te-ai întreba asta? Te-ai surprinde, începând să zbori! Forța ce sălășluiește în tine, ți-ar da aripi pentru a te repune pe sfoară, având șansa să-ți termini cascadoria. Iar cunoașterea ta, a potențialului tău te-ar face neînfricat și de ce nu, un adevărat acrobat, continuându-ți drumul cu un pas ștrengăresc, un zâmbet și curiozitatea de a descoperi noi și noi repere și capătul.
Cunoaște-te cu adevărat pe tine și învață să zbori!
