• Nescrisele mele

    De vorbă cu fericirea #4

    Aveam atâtea întrebări. Am vrut să ne pierdem în povești, astfel ținându-te cât mai mult timp, alături de mine. M-am așezat confortabil în meditație și am mâzgălit frenetic, întrebare după întrebare. Nu știu de ce, azi, mai mult ca oricând, trăiam graba și frica de lipsă de timp. Am atâtea de spus, n-am timp de pierdut. Vreau să învăț azi, acum, cum să fiu fericită. Acum te vreau, nu mâine. M-am panicat. Dacă, nu reușesc să te țin lângă mine? Dacă, totul e în zadar și pur și simplu, nu ne vom împrieteni? Dacă, dacă… Mi-am modificat poziția. Mă dureau simțurile amorțite și sufletul îmi era prea la vedere. Îmi…

  • Nescrisele mele

    Cărticica cu praf de vise

      A fost o dată o fetiță pe nume, Eliza-Antonia. Ea trăia într-o carte de povești. Tare mai îi plăcea Elizei când copiii răsfoiau paginile cărții și zâmbeau la vederea ei. Copiii o iubeau nespus. Băiețeii adorau avemturile ei zilnice, scrise în jocul paginii cu praf de vise, iar fetițele îi iubeau chipul frumos, conturat de niște bucle perfecte. Toată ziua Eliza era mângâiată, privită și iubită. Când venea seara însă, cartea era pusă pe raft și coperțile îi rămâneau închise. Atunci Eliza se simțea tare singurică și se gândea, cum ar face să se transforme într-o fetiță adevărată și să aibă și ea prieteni! Într-o noapte, cum sta ea…

  • Nescrisele mele

    De vorbă cu fericirea #3

    “Azi nu vreau să te mai întreb nimic anume. Vreau să te ascult. Tu ai ceva de spus? Un sfat pentru noi?” “Renunțați la frică! Vă este mereu frică de ceva. De viitor, de necazuri, de rușine, de umilință, de singurătate. Dar, cel mai frică, vă este de mine!” “Aiurea! Ce spui tu acolo? Da, se poate sa ai dreptate, cu celelalte enumerate. Dar, de tine? Este absurd! Cui îi e frică de fericire? Toți te căutăm și te dorim. Nimeni nu fuge voit din calea ta!” “Ești sigură? Voi căutați și vă doriți un `eu` supradotat. O stare de bine permanentă. Un praf magic, ce să se așeze peste…

  • Nescrisele mele

    Un strop de prietenie

    Ce este un prieten? Ce face ca o persoană cu care intri în contact la un moment dat în viață să-ți devină prieten, să se aproprie într-atat de mult de sufletul tău, încât va rămâne mereu acolo? Sunt niște întrebări care cred ca ni le punem fiecare dintre noi măcar o dată. Victor Hugo spunea: “Prietenia înseamnă a fi frate și soră, două suflete ce se ating fără să se confunde, două degete ale aceleiași mâini.” Eu nu am frați, dar am fost binecuvântată cu niște prieteni minunați. Da, sunt acei prieteni pe care îi poți suna la orice ora din zi sau din noapte. Sunt acei prieteni cu care,…