Povești în DoMino(r)
Mi-a căzut dimineață în cap(ul) patul(ui), raftul cu cărți de deasupra lui. A patului, dar, însă și a capului, se înțelege. La ce durere m-a luat, putea fi vorba și de pat până la urmă. În fine…
M-am ridicat (din pat de data asta) și mi-am agățat privirea direct de oglinda cu cui din cameră. Nu mică îmi fu mirarea să văd cum flutura pe post de pălărie o carte de povești de zici că aveam un fund (pe cap) de barcă de hârtie. Dar cui să-i mai ardă acum de râs?
Și numai ce aud din spatele meu o voce Bar(it)onală:
O, domni cu ifose, aflați acuma
Că înțelepților le place gluma.
M-am uitat în stânga și-n dreapta, renunțând cu totul să mai casc gura-n oglindă. Dacă aș mai fi făcut-o un pic, aș fi văzut că cum, necum, s-a produs în mine o mare transformare! A lovit cartea capu’ și capu’ patu’ și am devenit Librarul cu papion!
Cine e Librarul cu papion?
Librarul cu papion este un povestitor! Întoarce-mă și află mai multe!
Librarul cu papion este prima librărie dedicată copiilor din Timișoara. Este un concept care imbină nevoia de lectură cu cea de relaxare, nevoia de a răsfoi cărțile cu nevoia de joacă și creativitate. Acum și online-www.librarulcupapion.ro (Sursa: Librarul cu papion, Facebook)
Dar eu habar n-aveam încă! Eram mult prea preocupată să caut domnii cu ifose pe dimprejurul meu. Pe cuvânt de ce vreți voi, niciun picior de domn sau nedomn nu a mai călcat în dormitorul meu de când m-am măritat. Cu excepția domnului meu, se înțelege! Căruia îi lipsesc cu desăvârșire ifosele, vă asigur!
Am devi(n)at, ca Pomul înăurit, spre cărțile pentru copii care m-au trezit într-un mod atât de original și mult mai devreme decât mi-am propus. Pentru că dacă știu ceva cu certitudine, apoi este un singur lucru. Când pătrunzi în lumea poveștilor, totul este de povestit! A fost odată ca niciodată e ca o poartă magică care te invită să-i treci pragul și dintr-o dată imposibilul devine posibil.
Mi-am suflecat mânecile și am început să le iau una câte una. Cum lectura lor mi-a fost o reală plăcere și îmi este în continuare, de fapt, am văzut întreg universul din spatele coperților. Deci am început să le orânduiesc ca pe copiii care așteaptă cu nerăbdare poveștile de weekend propuse și povestite de Librarul cu papion.
Librarul cu papion sau cum prind viață poveștile
Și în ordinea numerelor de pe tricou le-am pus cât de bine am putut la ora respectivă. Să nu uitați că abia ce mă dădusem (forțat) jos din pat. Nici spălată pe dinți nu eram și când există chiar și Ziua spălatului pe dinți la Zoo, credeți-mă că a fost un amănunt care a contat!
De exemplu Mama-zână a luat-o pe Ella și duse au fost până s-au lipit de perete. Iar dacă ar fi știut deja să facă vrăji cred că p(r)af și pu(f)lbere s-ar fi ales de toate strădaniile mele!
Furnica și porumbița s-au așezat confortabil pe genunchii frumoasei Heidi, fetița munților. Gaston Tomberon, eroul din Aheron a deschis repede Umbrela să îl ocrotească pe Omul din tinichea din Vrăjitorul din Oz, când Gulliver nu-și dădu seama și ni se alătură direct din Țara piticilor și era cât pe ce să facă nefăcuta aia, să se ușureze, adicătelea, peste toată suflarea livrească, deși aveam cred că vreo trei exemplare din Vreau să fiu pompier. Și nici nu ardea nimic. Doar eu de nerăbdare să-l prind cu mâța-n sac pe bar(it)on!
Da, a fost nevoie să îl văd pe Pinocchio pentru a ști exact cu cine am de-a face!
Cu inegalabilul baron Münchhausen și ale sale aventuri!
L-am prins de vârful ciubotei, mi-am dres glasul în timp ce îmi aranjam papionul și am început să cu(a)vânt:
Dragi prieteni de carte, părinți și copii deopotrivă,
-Am în mână una dintre cele mai îndrăgite cărți ale copilăriei, Aventurile baronului von Münchhausen! Există cineva care să nu-l cunoască pe vestitul baron?
De la el am învățat să fim atenți când ne legăm calul, mai ales când zăpada e maaaareeee, să nu care cumva să o facem de morișca de vânt de pe turla bisericii.
-Eu vizitându-i pe yahuni, care erau niște cai mult mai înțelepți ca oamenii, îmi vine greu să cred că așa ceva este posibil! se grăbi să-mi dea replica Gulliver.
-Sau cum, vezi Doamne, l-am dus unul dintre noi, în hățuri legați la sanie, până în St. Petersburg! săriră la unison lupii din Cei trei purceluși, Capra cu trei iezi și inclusiv cel din Un mieluț la cină.
Până să mă dezmeticesc, Nils Holgersson care în sfârșit reușise să iasă de sub așternuturi, începu a striga cât îl țineau plămânii lui de-o șchioapă:
-Eu care am călătorit în întreaga Suedie pe spatele gâscanului meu Martin, pot spune cu mâna pe inimă că este imposibil să zbori pe ghiulea de tun și, mai mult, să sari de pe una pe alta!
-Da, șopti cu sfială Micul prinț. Eu îndrăznesc să spun că, dacă Luna seamănă, doar un pic cu planeta mea, nu strălucește totul ca argintul pe ea și în niciun caz nu e posibil să te cobori de pe ea cu ajutorul unei funii!
Iepurele Alb se ridică cu emfază și făcând o plecăciune spuse:
-Cu atât mai puțin probabil e să trebuiască să scoți la pășune în fiecare dimineață un roi de albine! Mă scuzați, continuați!
-Dar, Iepurașule, se grăbi Alice să intervină! Nu ții minte modul miraculos în care a fost salvat Bilețel în Țara minunilor? Și îi făcu discret cu ochiul.
-Eu nu contest Șansa lui Bilețel! Eu mă alătur celorlalți în a afirma că poveștile baronului sunt de-a dreptul mincinoase!
Aici e momentul în care trebuie să spun că am încercat! Chiar am încercat!
Am vrut să îl țin cât mai strâns, că îl știam de pișicher, și să îi spun povestea. Însă nici nu am apucat bine să mă dumiresc cu tot ce se întâmpla, când îl văd că se proțăpește falnic în fața adunării de cărți ilustrate și făcând o plecăciune cu nasul în poala mea începu:
Erus care abia ce se întorsese din Valea Recunoștinței îl aprobă cu un zâmbet larg. La drept vorbind pe mine chiar m-a bufnit râsul să îl văd atâta de serios pe baron.
-Mai departe scrie-n carte, baroane! Acum poți să iei locul lângă colegele tale tipărite.
–Vă poftesc, așadar, să descoperiți aventurile mele și vă asigur că o să petreceți cât se poate de bine. Iar pentru astăzi, mă înclin în fața domniilor voastre și a Librarului cu papion, dorindu-vă o zi rodnică în povești!
Librarul cu ce?
Brusc, am început să realizez. Capu’-patu’-raftu’-(im)pactu’. De cu seară mă gândisem câte titluri minunate am adunat pe acest raft poveste din casa mea. Și mă întristasem nițel că nu mai puteam să-l vizitez pe Librarul cu papion în căsuța lui, în librăria pentru copii.
A fost nevoie să-mi cadă, la propriu, cartea-n cap, pentru a realiza că el e doar la un click distanță. Iar cele mai frumoase povești pentru copii se găsesc în librăria online!
Și ca la un semn, toate poveștile m-au auzit. Sub bagheta deloc priceputului dirijor-tenor Apolodor au început să sară la locul lor, respectând regulile unui DoMino(r) perfect, cu tot cu raft, dar nu cu pat.
Pe el m-am așezat eu zâmbind, fiind foarte mândră de ele! Era clar că au preluat înțelepciune și creativitate de la librar! De ce? Pentru că doar el asociază cărților jocuri inteligente care le dezvoltă copiilor logica, limbajul, creativitatea, spațialitatea, răbdarea și perseverența.
Când era gata să cred că am revenit în real, am auzit-o pe Alice în timp ce îl consola pe baron, care parcă, parcă, se îndoia de acuratețea cu care și-a relatat aventurile. Și ascultându-i cuvintele mi-am imaginat că sunt și eu sora ei și toți copiii mari ai lumii…
În cele din urmă și-o închipui pe această surioară a ei cum avea să fie cândva, când va crește mare și va fi o femeie în toată firea; și-o închipui păstrând, de-a lungul anilor maturi, aceeași inimă simplă și iubitoare ce o avea în copilărie; își închipui cum va aduna în preajmă-i alți micuți și cu poveștile ei năzdrăvane- poate chiar cu Aventurile tale baroane sau cu visul din Țara minunilor- le va aprinde luminițe în ochi, și cum va lua parte la mâhnirile lor, oricât de neînsemnate, și la curatele lor bucurii, amintindu-și propria ei copilărie și fericitele zile de vară.
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2021
Am subliniat titlurile aflate pe site-ul Librarul cu papion, pentru că am cam aplecat cam multe litere în acest text, de la cuvinte cheie, la citate din îndrăgitele cărți ale copilăriei…
Sursa imagini: librarulcupaion.ro și pagina de Facebook și editate personal cu canva.com
Mona
Colorată, veselă, optimistă și extrem de pasionată; pe numele meu, Mona. Scriitor, Blogger, Coordonator Club de Carte QUARTO, Editor Editura QUARTO. O Nefirească încadrată perfect în Firesc.
10 Comments
Diana
Ce periplu frumos prin lumea cărților ❤️ a fost o bucurie, mi-a trezit multe, dar multe amintiri ❤️
Mona
Mă bucur tare mult că ți-a plăcut, Diana! Și eu scriind am zâmbit de dragul amintirilor. Te îmbrățișez și îți mulțumesc! ❤🤗
Diana
❤️
Mari
Mona, minunate titlurile alese, tare frumos le-ai condimentat pe parcurs. Mi-a fost drag să citesc!
Mona
Mulțumesc tare mult, Mari! Te îmbrățișez!
Pingback:
Ana-Maria
Chiar daca este doar scris, mi te inchipuiam povestind de pe balansoarul tau. Ai puterea asta dincolo de litere. Felicitari!😘🤗
Mona
Îți mulțumesc din suflet! Mi-au fost cu adevărat bucurie cuvintele astea! Te pup!
anasylvi
O lume minunata de povesti… Mi-ar placea sa se reediteze o parte dintre cartile copilariei mele, care nu se mai gasesc, din pacate. Dar sunt si foarte multe carti noi minunate de descoperit!
Mona
Lumea poveștilor este cu adevărat minunată! Și, da! E excelent că sunt mereu noi și noi cărți de descoperit. Eu m-am bucurat tare mult când le-am găsit în stoc pe tpate cele clasice despre care am amintit. Faptul că se găsesc atât de ușor e încurajator și…bucurie! Sunt însă câteva titluri care m-au fascinat când eram mică și nu mai sunt disponibile nicăieri. Dar poate cândva se vor reedita. Te îmbrățișez, Ana și îți mulțumesc!