• Bucataria Franke
    De același autor

    SuperBucătăria Franke

    Să fiu modernă, ergonomică, confortabilă, primitoare, practică, frumoasă și mai ales utilă.  Atâtea roluri pe care trebuie să le îndeplinesc zilnic pentru a fi bucătăria ideală. Iar pentru că reușesc mereu cu brio, a venit momentul să îmi fac un cadou. M-am înscris într-o competiție a superbucătăriilor. Una organizată de fiecare persoană care se simte bine în bucătăria ei. Ce trebuie să facem? Să fim noi însene și să răspundem în scris la o întrebare surpriză pe care abia ce am primit-o prin poștă! O descoperim împreună? Ce părere aveți? Nu pare deloc grea. Sunt împreună cu ai mei de ceva vreme și am ajuns să îi cunosc foarte bine.…

  • De același autor

    Eu sunt… Cine sunt?

    Dacă ai lua-o de la capăt, tot aici ai fi? De câte ori nu ți-ai pus, oare, această întrebare? Ori ai fi tot tu, ceea de azi? Esti sau nu suma deciziilor tale? Dacă te-ai oprit un pic și ți-ai dat răgaz să găsești răspunsul, înseamnă că rândurile care urmează vor rezona cu tine. Dacă nu, te invit să spui cu voce tare “Eu sunt…” completând cu ce crezi tu că te caracterizează cu adevărat. Ar fi toți cei care te cunosc de acord cu asta? Ești tu, cu adevărat? Da, sunt lucruri pe care le putem scrie și pe care nimeni nu ni le va putea contrazice niciodată. Eu…

  • De același autor

    Cu toate speranțele sus!

    Mă întorc la tine, mare albastră Mi-ar plăcea ca firul narativ al povestirii care urmează să aibă grația și profunzimea mării mele iubite. Să pot stropi cuvintele cu albastrul ei etern. Să-ți fac amintirile să revină ca valurile. Bucuria să-ți fie reperul de navigație spre litoralul românesc. Cine a pus soare în mare? Prima dată când m-am uitat cu atenție la soare cred că aveam șase ani. Mă așezasem pe spate și desenam cerul. Era una dintre activitățile mele preferate. Să modelez norii după bunul meu plac și puterea imaginației și apoi să pun vântul pe post de regizor. Formele prindeau viață și cât ai bate din palme eu mă uitam…

  • De același autor

    Muzeul speranței

    Am ales ca descrierea visului meu să înceapă așa: Există vise și există aripi care te poartă spre împlinirea lor. Visul meu! Ce blândă asociere de cuvinte. Îmi pare uneori că e ca o mângâiere. Una care îmi alungă îndoielile și mă face să cred că totul e posibil. Că un vis poate deveni realitate. Într-un mâine imediat sau într-un viitor mai îndepărtat. Viitorul meu! Zâmbesc. Oare cum arată viitorul meu? Imaginea pe care o am eu e una simplă. Îmi place să-l văd ca pe o hartă aruncată pe pământ pe care o pot împărți pe zone. Zona viselor e ca un mic cartier ascuns de timp. Iată, o…