• Nescrisele mele

    Două ore, doi copii

    Aud un scâncet, mic de tot, cred că doar urechea mea antrenată îl poate percepe. Cu ochii închiși și cu viteza fulgerului, pun mâna pe el și îi bag sânul în gură, să-i pun dop. Nu de alta, dar mi-l trezește pe cel mare care doarme, bine merci, cu un picior pe mine. Îmi vrea binele, îmi limitează mișcările, pentru a începe sportul de dimineață. Ăsta micu’ suge, suge. Bun, e cinci dimineața, deci începe ziua. Îmi enumerez în minte niște puncte importante ale zilei. Ce-i dau la micul dejun, poate reușesc să merg la baie…ațipesc… “Uoa, Uoa, Uoaaaaa!!!” Ce, unde, când? Ți-ai scăpat dopul din guriță? “Șșș cu mami,…