Norocul și Ghinionul erau prieteni de mult timp. De la o vreme se simțeau cam obosiți. Fără a sta mult pe gânduri și-au făcut valiza, mică si mai niciodată folosită, și au plecat împreună în Rai la relaxare. I-a scăpat lui D-zeu un zâmbet, când i-a văzut reveniți pe acele meleaguri, dar cum El știe ce știe nu și-a zis nimănui gândul și i-a omenit pe cei doi cum se cuvine și după puterea Raiului.

Trece o zi, trec două și cei doi nu s-ar cam da duși. Îi ia D-zeu mai deoparte și le spune cu o voce blândă:“Dragilor, să nu vă fie cu supărare, dar nu credeți că ar cam trebui să vă întoarceți la treaba voastră? Orice vacanță se și încheie, că încă nu aveți totuși permisiunea, de a vă pensiona! Fuguța, fuguța la treabă, că vă simte lumea lipsa și mie îmi cam ard urechile, deja într-un mod prea puțin plăcut.”

“Ei, drăcie!” scapă gândul Ghinionul și în buna lui tradiție, nu era locul tocmai potrivit pentru asemenea manifestări. Își cere scuze rapid, uitându-se cu mare speranță la Noroc. El sigur le va face rost de încă niște zile de odihnă. Știți voi, nu prea îl trăgea inima să se întoarcă pe Pământ. Nu era iubit de nimeni și cum nu se arăta de fiecare dată când i se cerea, tare multe suportau urechile lui. Îi era și rușine să își amintească cele zise la adresa lui! Cel mai mult detesta perioada campionatelor de fotbal. Atunci s-ar fi ascuns și într-o gaură de șarpe, dacă nu ar fi și ei superstițioși și îl sâsâiau de cum îl simțeau.

Norocul zâmbea cu gura până la urechi. Nu îl deranja prea mult perspectiva de a-și încheia vacanța, dar parcă totuși ar mai zăbovi un pic. Era greu să mulțumești pe toată lumea și partea ce mai grea i se ivea când concura cu prietenul lui, Ghinionul. De multe ori îi ceda locul și nici nu voia să afle rezultatul. Însă sufletul lui știa… Așa că, tare ar fi vrut să se mai bucure de liniște încă un pic.

“Doamne, hai să facem un pariu! Îți stă în fire, ai mai făcut-o și poate îți e și ție dor. Să lăsăm pentru încă două zile lumea de capul ei. Fără noi și fără Tine. Scoate cumva și Diavolul din ecuație, că ăla tare ne mai pune bețe-n roate. Să vedem care din noi va fi cel mai des amintit. Și dacă eu și Ghinionul vom fi făcuți vinovați de cele ce se vor întâmpla, mai mult ca Tine, vom pleca la muncă voioși. Ce zici? Dacă vom câștiga noi, mai stăm aici in Rai o săptămână!”

D-zeu căzu pe gânduri. Îi cam surâdea ideea. Mai făcuse El un pariu mai demult cu Bată-l Crucea, dar nu era o amintire foarte plăcută. Și multe ponoase a avut de tras în urma acelui “joc”. Pariul ăsta, însă, i se părea destul de inofensiv așa că, fu de acord! Trimise vorbă la Diavol că are permisiunea de a merge la o mănăstire. Avea acolo atâta treabă că îl ținea cu ușurință ocupat, măcar o săptămână. Lăsând restul lumii în grija Lui. Cei trei jucători se așezară confortabil, privind cu mare curiozitate și miză la lumea largă ce își vedea mai departe de viață, fără a bănui măcar,că participau la un eveniment istoric.

Pentru a nu prelungi pariul la infinit, și-au făcut reguli clare. Vor urmări o zi din viața unui Norocos, a unui Ghinionist și a unui bun creștin. Erau tare curioși cum și dacă, viața lor se va schimba acum că nu vor mai fi influențați de cei trei. Oameni pe propriile lor puteri. Curios lucru și nemaiîntâlnit!

(Va urma)