ZOOM pe parchet
Când intru în imaginație, călătoresc într-un întreg univers. Mă folosesc de toate simțurile și creez imagini mentale cărora le dau viață. Nu doar prin a le succede una câte una. Le dau glas și sentimente. Le pun culoare în simțiri și aromă în trăiri. Fiecare dintre ele au harul și darul de a spune povești. Povești unice. Blânde. Calde. Fiecare au darul și harul de a mă duce acasă.
Acasă… Un cuvânt dor. Așa îl numesc azi, când mii de kilometri mă despart de locurile care mi-au sădit în suflet rădăcini. Noroc că există tehnologie care să mă ajute să fiu mai aproape de toți cei dragi ai mei. Și ei de mine. În fiecare seară ne vedem pe Zoom. Vorbim, râdem, ne suntem. Dar de la o vreme încoace simt că nu doar noi facem asta. Datorită imaginației îmi aduc dorul și amintirile în plan fizic. Și aduc incredibilul în realitatea mea.
În timp ce eu vorbesc cu mami și ea cu mine și bucățile mele de suflet. În timp ce mami lui tati îl întreabă dacă totul e bine și el râde povestindu-i cum a jucat minunea mare fotbal în sufragerie, direct pe parchet, și acea mare minune chiar insistă să-i arate. În timp ce toți ne simțim încântați de momentele pe care le petrecem împreună, chiar dacă sunt prin intermediul unui ecran, imaginația mea aude murmur de poveste…
Vă invit să participați și voi! Datele de conectare, mai jos:
- Linkul de conectare: Alma Parchet
- Meeting ID: Pardoseli premium
- Password: ”Parchetul este prima mobilă în casă”
Buni A: Unde am rămas ultima dată când ne-am văzut?
Eu: Noi sau ei?
Buni A: Noi! Pe ei nu îi ascult mereu.
Buni V: Ne spuneai cum era ea mică. Ții minte? Am bufnit în râs că se plângea că cei mici umblă doar desculți și îi e frică să nu răcească!
Eu: Da! Și eu am bombănit că iar uită că eu sunt un parchet cu încălzire în pardoseală și e clar că dacă e să răcească nu eu sunt cauza!
Buni A: Exact! Vai, e comic cum se schimbă lucrurile și perspectivele, nu? Știți, prima dată când am cunoscut-o era să mă dilat, recunosc. Eram obișnuită cu apăsarea hotărâtă a adulților. Și când am simțit, ce vorbesc, când abia am simțit tălpile alea mici care săltau, nu călcau, pe mine, m-am îndrăgostit.
Dacă cineva s-ar uita cu atenție pe suprafața mea, cu zoom cum vă place vouă tinerilor să vă exprimați, ar vedea o că sunt o adevărată hartă a copilăriei ei.
Eu: A mea? Adică a celei care mă întreține și pe care o susțin zilnic?
Buni A: Da! Acum e mămică și se plânge că minunile ei te mângâie cu tălpile goale. A uitat când alerga de vibrau geamurile de la vitrinele din casă, gata să cadă și să se facă țăndări. Să nu mai spun când mă foloseam de toată forța mea de abținere sau susținere dacă vrei, atunci când o vedeam cum se cațără pe mobilă! Și țin să spun că mobila nu avea protecții de pâslă sau alte materiale pe picioare pentru a mă proteja. Dacă stau bine să mă gândesc nici prinsă în perete nu era! Tremura miezul în mine și nici sevă de a spune ceva nu mai aveam!
Buni V: Crezi? Hai că mă amuz din ce în ce mai mult de fiecare dată când ne vedem! Pe mine s-a alergat nonstop, am fost zgâriată cu toate mașinuțele și câte și mai câte, de am avut nevoie de un finisaj după ce au plecat.
Buni A: Eu cred că a fost de-a dreptul rașchetat. Of, poți avea mai multe fețe?
Buni V: Draga mea, eu nu am fețe, am straturi. Sunt un parchet triplu stratificat. Și chiar dacă tu ești făcută dintr-o bucată, știu că mă înțelegi și îmi recunoști atuurile.
Buni A: Da, normal! Toți care am intrat pe linkul acestei întâlniri avem deja toate informațiile necesare. Și ca în orice familie care se respectă și apreciază, nu ne punem prea multe întrebări.
Eu: Dar, știi, poate ar trebui! Eu o aud pe ea, draga ta și draga lui, vorbind cu micile piciorușe care mă calcă zilnic. Le vorbește cu drag despre voi. Despre amândouă. Povestește despre cum se ascundea sub pat când se juca de-a v-ați ascunselea și cum tot așteptând ți-a învățat deja modelul.
Ori cum stătea cu orele să se joace, stând pe tine, fără griji și cu bucurie. Iar dragul ei, oricât de exotic ar părea, o aprobă!
Și amândoi se întreabă mereu unul pe altul și îi întreabă pe cei mici dacă totul e bine, dacă au nevoie de ceva!
Cred că cel mai mult îmi place când ea se uită la ei, cu picioarele bine lipite de mine, și fără a-i scăpa din ochi îi pune să îi zică de câte ori au râs în ziua respectivă! Iar dacă se întâmplă ca unul dintre ei să spună: niciodată, începe să alerge să îi prindă, să îi gâdile până ce râsul mă atinge și pe mine. Pentru că nu trebuie să existe zi fără râs!
Noi participăm la fiecare întâlinire pe Zoom pe care o au. Deși nu vorbim despre asta, auzim tot ce își spun. Continuăm să fim martori tăcuți la viața lor și să ne bucurăm! Și le păstrăm povestea. Fiecăruia!
Iar eu, eu sunt cel mai nou printre voi. Pe mine m-au așezat de curând și cu toate acestea deja simt că fac parte din familie!
Tati: Normal că faci! Ești tot un parchet de lemn, nu! Cum suntem cu toții!
Eu: Da! Sunt parchet dublu stratificat și cred că m-au ales special pentru că își doreau încălzire în pardoseală care să asigure eleganță și să reziste mult.
Buni A: Eu am deja 40 de ani!
Buni V: Eu 30!
Întoarce-mă
Parchetul din lemn este întotdeauna o opțiune rafinată. Doar gândiți-vă la ultima casă cu parchet din lemn. Nu e așa că avea un aer sofisticat atemporal? Parchetul din lemn dă casei o notă de noblețe. Mai mult chiar, prețul proprietății cu parchet din lemn crește, iar nota de ”high-class” poate aduce pe termen lung și beneficii financiare. Parchetul este o investiție pe viață. Acesta poate fi refinisat în repetate rânduri. Parchetul din lemn nu se demodează. A fost folosit de nobilii francezi și în continuare este montat în case elegante. Este o suprafață caldă, chiar și când este întreruptă alimentarea cu agent termic. Pe timpul verii poți merge desculț fără griji, dar și iarna când, din variate motive, încălzirea este întreruptă. Există o varietate de finisaje și esențe din care poți alege. Ba mai mult, te poți bucura de aspectul unic al parchetului de lux – Bole sau Design – despre care am povestit și în alte articole. Este rezistent în timp și poate fi refinisat atunci când apar semne de uzură, în repetate rânduri. Dacă vrei să aduci o schimbare casei, nu e neapărat nevoie să schimbi parchetul. Doar îl refinisezi și schimbi culoarea sau finisajul. Vei avea un interior cu totul nou. In casele cu copii, lemnul este întotdeauna o opțiune sănătoasă: este un material cald și natural. (Sursa: superparchet.ro)
Eu: Voi ajunge și eu la cel puțin această vârstă, sigur. Am și un strat de uzură gros, de peste 3 mm, deci nu am niciun dubiu. Nu m-au ales în pripă. Au evitat toate problemele pentru că s-au documentat, au chibzuit și au ales locul potrivit de unde să mă ia.
În plus, m-au achiziționat cu tot cu soluția de montare. Una făcută cu atenție și profesionalism. Și dacă e să spun tot, au ales montarea prin lipire, nu flotantă, pentru a nu se pierde căldură din cauza straturilor suplimentare.
S-au asigurat de trei ori că temperatura șapei a ajuns la cea a camerei, că măsurătorile au fost făcute corect și că mi-au lăsat rosturi de dilatare. Deci știu că voi fi alături de ei mult timp de acum înainte și cel mai probabil și alături de copiii minunilor mici care mișună pe mine cu toată inocența posibilă.
Tati: Eu zic să facem liniște și să îi ascultăm. Urmează momentul nostru preferat. Când își iau la revedere și se încurajează pentru ziua care va urma. Când își trimit energia pe care noi le-o oferim zilnic. Am fost, le suntem și le vom fi alături. I-am susținut, ascultat și simțit în toate momentele lor.
Pași sprinteni sau obosiți. Mers pe vârfuri cu gust de gem furat direct din borcan. Alergat cu zgomot de chiot de bucurie. Apăsare îngândurată și răsăritul după discuția cu cel mai bun sfetnic. Noi le suntem hartă a vieții și cei care le vom ști mereu povestea.
Când intru în imaginație, călătoresc într-un întreg univers.
E universul amintirilor și al emoției. Al lemnului care a avut mereu o poveste aparte pentru mine. Începând cu povestea unui toiag și mirosul de trudă al podelelor din casa bunicii. Cu Buni A. care mi-a învelit casa copilăriei și care mereu îmi arată rădăcinile dorului. Am încântarea să pășesc cu sufletul și în acasă a dragului meu. Noi vorbind (chiar dacă pentru moment doar pe Zoom) și lemnul ducându-ne povestea mai departe.
De aceea am ales să ne însoțească în continuare și în casa noastră. În a copiilor noștri. Să călcăm cu încredere împreună pentru a crea noi amintiri!
Acest articol a fost scris pentru Spring SuprBlog 2021
Sursa foto: superparchet.ro și editate personal cu canva.com
Ce frumos! Articolul tău a captat însăși natura caldă a parchetului!
Mă bucur enorm că am transmis căldura lui. Am scris cu mare drag de parchet și de amintiri! Te îmbrățișez!
Cât de cozy și de plăcut ai povestit! Big like pentru idee si creativitate! Te îmbrățișez!
Mulțumesc mult, Mari! Și eu pe tine!