Când mă enervez, am obiceiul să scap printre dinți niște înjurături. Cobor și urc, niciodată nu-mi bag sau scot, dar na! Șuier niște cuvinte, care poate ar face să roșească niște urechi pudibonde.
Cu toate acestea, când sunt copiii în jur, încerc să mă abțin. Și am ajuns să împrumut o expresie de la mami. Vreau să înțelegeți. Mama nu a înjurat în viața ei. Sau cel puțin, nu am auzit-o eu. Acum, adult fiind și când chiar nu mai poate, mai zice și ea plină de năduf câte un cuvânt mai deocheat și în secunda doi e roșie ca porodica și s-ar ascunde în baie dacă ar putea.
Așadar, de când mi-o amintesc, când lucrurile deveneau prea tensionate, a mea mamă se liniștea zicând din tot sufletul: “Pisicile lui Mendeleev!” Nu am nici o idee de unde a preluat această expresie, nici dacă a mai fost folosită și de altcineva. Cert e, că eu am crescut cu ideea că Mendeleev e un nene care are pisici. Ulterior m-am împrietenit cu chimia, l-am cunoscut mai îndeaproape pe respectabilul savant, dar convingerea mi-a rămas, că sigur avea măcar vreo două pisicuțe, care i se înnodau printre picioare.
Știți, există o vorbă. Când îți iei nevastă, uită-te bine la viitoarea soacră, că peste ani vei fi însurat cu ea. Se cam aplică în majoritatea cazurilor. Și eu, la rândul meu, mă transform încet în mami (fapt ce mă încântă, să o spun drept). Și am descoperit că pisicile lui Mendeleev e o expresie făcătoare de minuni. Mă calmează rapid, mai ales că de multe ori mă pufnește râsul când aud cu câtă naturalețe și ușurință iese din gura mea.
Într-una din serile trecute, după muuultă muncă și negociere, ducem copiii la somn. Îl las pe tati să-i pregătească și mă duc până la baie.
Fac o mică paranteză, necesară. De ce Doamne, e așa greu unui băiat să nimerească vasul de WC? Indiferent că are diametrul unei alune sau a unui pepene imens, tot câțiva picuri încăpățânați se vor lăfăi pe gresia de pe jos. Închid paranteza.
Copiii erau aproape prinși pentru a fi îmbrăcați în pijamale, când piciorul meu nimerește în micuța baltă de culoare galbenă. Și bineînțeles, pisicile lui Mendeleev îmi sar în ajutor. Le rostesc apăsat, îndeajuns de tare încât să fiu auzită și de micii năzdrăvani. Damian, minunea mea mare, scapă din mâinile lui tati și intră ca furtuna peste mine.
-Ce faci, Damian? Du-te și te schimbă! Vin imediat.
-Vreau să văd! Vreau să văd și eu!
-Ce vrei să vezi? Prostia ce ai făcut-o?
-Nu! Vreau să văd PISICILE!
Fir-ar el de Mendeleev și pisicile lui! A trecut mai bine de o jumătate de oră până am reușit să opresc din plâns un copil de cinci ani, încercând să-i explic că nu a fost nicio pisică în baie și chiar dacă d-nul Mendeleev a existat, nu garantez că avea într-adevăr, pisici.
Sursa foto: pinterest.ro
Pisicile lui Mendeleev sunt proaspăt intrate în vocabularul meu activ. Mi-au plăcut mult!
Hihi, mă bucur! Nu am niciun merit. Toate creditele îi revin lui mami ?
Cunosc un domn care niciodată nu spune cuvinte urâte, oricât de supărat ar fi. Se descarcă spunând: pe pisici!
Unii oameni spun “ce, pisici!?”, dar despre pisicile lui Mendeleev nu am auzit niciodată.
Expresii cu pisici sunt folosite foarte des, în diferite combinații, așa e. Și eu am auzit și am și zis uneori.
Crescând cu această expresie, multă vreme am considerat-o comună. Cine știe ce alte asocieri se mai întâlnesc? 🙂
O zi frumoasă și mulțumesc de vizită, Amalia!
Originală și amuzantă înjurătură! M-a făcut să mă gândesc la cele exprimate de tata, dar cred că „tu-ți dumicatul tău!” e deja cunoscută. 🙂
Asta am mai auzit-o și eu 🙂
O zi frumoasă, Petru!
Asa cum expresia asta ai mostenit-o de la mama ta, eu am mostenit de la tata alta : “rahat” 😀 😀 Tata nu injura niciodata, de niciun fel. Cand se enerva, insa, spunea cu naduf si din toata inima: “rahat” 😀 😀 Si-ntr-o vara, pe litoral fiind, chinuindu-se sa descarce din masina multitudinea de bagaje, s-a zgariat rau intr-un fermoar de la sacii de dormit. Si – evident – a tras un “rahat”. Iar frate-meu, cu ochi senini de copil de 3-4 ani, care se tot invartea pe langa el : “Vreau si eeeuu rahaaat” 😀 😀 😀
? Ce simpatic!!! Mă bucur că ți-am amintit de ceva plăcut. Copiii oricum sunt fascinanți 🙂
O zi frumoasă, Liana!
E prima dată când aud asta şi taree bine sună! De pisici am mai auzit şi mai zic şi eu, dar pisici amestecate cu elemente chimice, nu 😀
Totuşi, ar fi bine să cenzurezi cuvântul în preajma copiilor, să eviţi curiozitatea şi apoi dezamăgirea 😀
Mă bucur că ți-a plăcut!
Cât despre cenzurat…sunt mai ușoare explicațiile referitoare la pisici, decât ar fi altele, despre alte cuvinte ce-mi stau pe limbă în acele momente :)))
Textul tau m-a facut sa ma gandesc ca nici eu nu am auzit-o niciodata pe mama mea vorbind vulgar.
Interesant.
De ce oare unii pot, iar altii epateaza vorbind ca ultimul drojdier, dintr-un birt din mahalaua orasului?
Eu cred că ține de educație și de modelele avute sau ce aleg a le fi model în viață. Dar educația (mai degrabă lipsa ei) consider a fi cel mai important factor.
O zi frumoasă, Albert!
Și eu folosesc pisicile pe post de paratrăsnet, dar fără domnul Mendeleev ?. Dar îmi place asocierea, așa că o să-l introduc în schemă.
Hihi, mă bucur! Pe mine mă bine-dispune asocierea ?
Și pe mine ?!
Hahaha! Si eu tot cu pisicile. Si mai am una cu picioarele. Aici se opreste curajul meu in ale “bombanitului” profesionist. Super articolul! Am zambit cap-coada 🙂
Pisici chimiste? :)))) Mă bucur că ți-a oferit un zâmbet!