Stau…
Rătacită prin gânduri,
Împiedicându-mă de punct.
Stau…
Mă leagăn pe virgula aspră
Și încerc să prind o stea
Cad…
Cu zgomot acru mă cufund în tină
Și râd de propria-mi neghiobie
Auzi! Să te împiedici, să te legeni și să cazi!
Mai bine stau…
Ei, fir-ar! Doar mai sunt puncte, virgule și stele.
Avânt îmi iau spre ele
Și râd…
Sursa foto: pinterest.ro
Jucăuş avânt! Îmi place mult cum ai “jonglat” cu piedicile…
Hihi, mulțumesc! ??
🙂 )) Mi-ai amintit prin aceste gânduri de un banc din copilarie.
Cica, un turist de la oras, drumet prin muntii MM, întâlneste un cioban ce statea sprijinit în bâta, în soarele dogoritor al lungilor zile de vara, gânditor, meditativ, privind spre nicaieri în zare.
Turistul îi da binete si pentru a intra în vorba cu ciobanul, care-si îndrepta alene si plictisit privirile spre turist,continua familiar, în modul cel mai serios:
– Ce faci bade, stai si te gândesti ?
– Nu…numa’ stau ! Raspunse ciobanul pe acelasi ton plictisit.
O zi minunata, binecuvântata, draga Mona !
? Drăguț! Mulțumesc, Iosif!
Suntem cu totii “puncte”, de materie întunecata, având în mijlocul beznei abisale materiale,o infima particula elementara de Lumina Divina, încarcata de energie libera, astrala, atemporala, pe care daca o descoperim si o alimentam continuu cu *IUBIRE* neconditionata, fara prejudecati, sacrificatoare, va creste direct proportional cu cantitatea de combustibil (IUBIRE) cu care o vom alimenta, v-a lumina fiinta, metamorfozând-o într-o “stea calauzitoare” spre “ieslea” pruncului nascut de “Femeie”…
https://biblia.resursecrestine.ro/isaia/66#verset-7
O zi minunata, draga Mona !
Mind blowing
Please read my first post