Jurnal nescris. Pagina patru.

Astăzi… a plouat cu semne de întrebare. Oare merită să continui? Oare ceea ce fac are un rost? Oare nu ar trebui să șterg nescrisele și să-mi lipesc din nou privirea de ocularul unui microscop? Mii de semne de întrebare ambalate într-o himeră de nor al îndoielii și al fricii de necunoscut.

Da, astăzi a plouat mult și plin dintr-un cer senin. Poate a fost doar un râs cu lacrimi al unui Dumnezeu pus pe șotii. Că se pare că azi e și ziua semnelor de punctuație, așadar ce ploaie mai potrivită decât una plină de semne de întrebare?

Dacă au fost și virgule sau puncte printre ele, nu le-am văzut, eram prea prinsă să închid ochii și să visez că am prins gluma și mă distrez la rându-mi.

Afară… acum e soare. Zvântă timid pământul ud. Mi se mai văd ușor urmele pașilor, dar nu pentru mult timp. E cald și rece în același timp. E certitudine și nesiguranță. Parcă ar fi înăuntru. Înăuntru de mine…

CitescASTA și visez la ziua când voi fi și eu un asemenea ne-scriitor. Și zâmbesc și nu mai dau socoteală nimănui, nici semnelor de întrebare, nici râsului unui Dumnezeu smintit. Nici măcar literelor care se încăpățânează să umple pagini nescrise.

AscultASTA și îmi spun: zarurile au fost aruncate! Voi mai plusa un vis, îmi voi mai risca un gând și mă voi înșela mereu sperând.

Mă gândesc…să vă întreb: Voi ați dansat vreodată într-o ploaie de semne de întrebare?


Dă click pe poză și profită și tu!

*linkurile din articol, folosite ca îndemn de achiziționare a cărților sau a produselor, sunt linkuri de afiliere. Asta însemnând că eu primesc un comision dacă alegeți să cumpărați o carte folosind aceste linkuri. Prețul este neschimbat pentru voi, doar că pe mine mă ajutați printr-o simplă alegere să obțin mici comisioane la vânzare.

Sursa foto: pixabay.com

November 2024
M T W T F S S
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

7 thoughts on “Jurnal nescris. Pagina patru.

  1. În primul rând, îţi mulţumesc! E prea puţin, ştiu, dar nu ştiu cum să o spun altfel, pe măsura bucuriei.
    Lasă literele să umple pagini nescrise, lasă gândul să prindă contur de cuvânt, nu te mai întreba, nu te mai îndoi. Pentru că eu nu am dansat în ploaia de semne de întrebare, dar m-am adăpostit de multe ori la umbră de cuvânt cu sens, aici la tine. Şi mi-a făcut mult bine.
    Te rog, nu abandona scrisul, ne e balsam.

    1. Nu ai de ce să îmi mulțumești. Cu toată sinceritatea o spun, unul dintre cele mai bune lucruri pe care l-am câștigat intrând în această lume a bloggingului a fost faptul că te-am descoperit pe tine.
      Mie îmi scrii sufletul. Este o plăcere să te citesc. Mereu mă surprinzi, mereu îmi rearăți emoția.
      Am să continui și am să o termin (cartea), chiar dacă va fi singura, dar mi-am promis că am să o fac și o voi face. Dacă va fi ceva de capul ei, habar n-am. Dar cu siguranță voi fi eu.
      Mulțumesc din suflet, Potecuță!

  2. Oh,da! Am dansat adesea in ploaie de semne de intrebare.
    Uneori sunt ploi scurte si naravase, de vara. Alteori sunt tomnatice si marunte, parca interminabile. Cu acestea mi-e cel mai greu sa ma impac. Caci, uneori, dureaza atat de mult incat simt cum trec pana in miezul cel mai miez al sufletului meu!

    1. Of, și mie îmi spală miezul încrederii, dar iau exemplu de la Gene Kelly ?
      Mulțumesc că-mi ești, Violeta! Și scrie, e o plăcere să te citesc!

  3. În copilărie m-a prins nu odată ploaia călduță de vară, care te binedispune, care și vine pe neașteptate, mai ales când umbli desculț pe câmp sau urban. Acum e mai greu de imaginat de când cu poluarea și cu alte alergii să ne găsim descuți în astfel de locuri. Însă, romanticii doresc să-i prindă (împreună) orice ploaie de vară, de primăvară sau de toamnă, chiar cu semne de întrebare și de orice punctuație ar fi ele. La tine pe blog și în viață văd că a plouat și iarna, Dumnezeu a fost din plin generos cu tine, de aceea ai acești picuri literari minunați care se tot adună în cartea ta nescrisă. God bless you!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *