Scoate perna roșie și o pune pe scaunul gol din fața ei. Trenul merge, merge necontenit.
Compartimentul e slab luminat. Un bec de veghe arde deasupra ușii, însă nu are mare putere. Adela se uită pe geam și parcă zâmbește. Gândurile încep să i se încălzească. Bucăți din ce în ce mai mari i se desprind și cad pe pernă. Ecoul lor ricoșează și rupe tăcerea.
-Călătoria asta e mai ușor de suportat în anii în care ninge, nu-i așa? Are zăpada ceva magic în ea. Un fel de calm netulburat, nu crezi?
Perna tace. Doar trenul huruie, huruie necontenit.
-Da, îmi place zăpada. Mi-a plăcut dintotdeauna. Când eram mică mă uitam la norii din care ea cădea mărunt și îmi imaginam cum ar fi să pot să văd dincolo de ei. Să îmi bag capul prin ei, ca prin gulerul unui pulovăr mare și pufos, și să privesc peste.
Ce o fi oare dincolo? mă întrebam. Dar nu căutam un dincolo anume. Nu! Eram doar curioasă ce e în cealaltă parte. Ca și cum m-aș fi uitat peste un gard înalt în curtea vecinilor. Ce minunat sentiment e curiozitatea! Îți amintești? Cum era să fii atât de curios, încât să crezi că poți să te îmbraci cu norii?
5 Comments
Iosif
A venit Mos Niculae cu multe mici bucurii pentru copile si copii ! La multi ani !
Sarbatori sublime, minunate, binecuvântate în toate si luminate, alaturi de toti cei dragi si de nelipsita ..Carte, draga Mona !
https://www.youtube.com/watch?v=e7G6sJhD-gE
Raluca Anghel
Minunate cărți și recomandări, Mona. Cred ca pun și eu de-o comanda în curând. Te îmbrățișez cu drag 🤗
Mona
Îmi plac foarte mult cărțile de la Editura SIONO, ți le recomand cu drag. Te îmbrățișez și eu și îți mulțumesc pentru semnul lăsat. 🤗
Dana
Tare mi-a plăcut povestea ta din antologia de iarnă. E, cumva, altfel. 😊
Mona
O, Dana! Ce bucurie! Îți mulțumesc din tot sufletul!