Mi-e sete de foamea iubirii

Mi-e sete de foamea iubirii

Îmi e sete de tine. Îmi ard ochii înecați în dor. Ce straniu îmi e să îți scriu cu șoapte. Obișnuiam să îmi lipesc cuvintele direct pe buzele tale. Îți amintești? Te luam de mâna sufletului și desenam răsărituri în cutele cearșafurilor albe spălate cu metafore și ploaie. Ploua adesea peste noi. Șuvoaie de nori spărgeau porțile iadului și se prăvăleau ca pietrele în amândoi. Sau mai mult în mine. Mi-s înfundate venele cu aluviuni. Dar pentru…

Spirala

Spirala

De sus, din cabina camionului, lumea pare mică și insignifiantă. De multe ori când rulez cu o viteză de siguranță, mă gândesc cum ar fi să calc accelerația până la podea și să merg drept înainte, fără să îmi mai pese. Un Dumnezeu al șoselelor, al lumii întregi. Aș nimici totul în cale și nu aș mi-aș întoarce nicio clipă privirea înapoi. Un apel pe stație mă trezește la realitate: mai multe mașini de poliție au pornit…

Doamna Veturia

Doamna Veturia

Calea ferată era ca o cingătoare, ce strângea împreună cele zece case mici și murdare, care păreau îngrămădite una în alta ca niște piese de lego potrivite de niște mâini nepricepute și o minte pornită pe glume proaste. Trenurile treceau cu viteză pe lângă ele la fel ca timpul. Fără să le dea importanță și fără a le arunca măcar o privire. Sub unul dintre acele acoperișuri ordinare trăia o perlă a omenirii. Însuși Dumnezeu s-ar fi…

Copiii inimilor tăcute

Copiii inimilor tăcute

Ultima dată când am văzut-o era o zi caldă de octombrie. Îmi amintesc cu precizie pentru că un asemenea galben, cum mi-a fost dat să văd atunci, nu am mai văzut niciodată. Și nu doar toamna era răspunzătoare pentru culoarea care mi s-a așternut în amintire, ci privirea ei. Un iris ca un soare de miere. Te pierdeai cu ușurință în el. Credeai, iar eu am crezut mult timp, că dacă te-ai uita atent, i-ai putea vedea…