Dacă într-o zi m-aș întâlni cu Dragostea, aș strânge-o în brațe tare de tot. Aș dansa în jurul ei, lăsându-mi sufletul să râdă. I-aș împărtăși tot ceea ce știe sau nu. I-aș aminti ce mi-a dăruit și bune și rele. Aș pune-o să-și ia un pic mâinile de pe inima mea, să vadă cum a învățat ea să bată și fără ajutorul ei, dar pe aceleași acorduri. I-aș șopti la ureche amorurile secrete și aș striga în gura mare, iubirea adevarată. Și i-aș mulțumi de o mie, o sută sau măcar o dată, că m-a învățat să iubesc…

Să te iubesc pe tine!

Dacă într-o zi, m-aș întâlni cu Timpul, l-aș ruga să se dea un pic înapoi, pentru a te întâlni din nou, a te recuceri, a trăi din nou emoțiile, bucuriile, tristețile și tot ceea ce a făcut, ca astăzi, să fim noi. L-aș lăsa să curgă lin, dacă se scurge când sunt la tine în brațe. I-aș mulțumi pentru fiecare clipă trăită, iubindu-te. L-aș ruga să stea un pic în loc, să mă pierd la pieptul tău și să mă bucur de o veșnicie…

Alături de tine!

Dacă într-o zi, m-aș întâlni cu Norocul, l-aș saluta ca pe un vechi prieten. I-aș spune, că e un adevărat membru al familiei, pentru că fără implicarea lui..

Nu aș fi fost iubită de tine!

Iar dacă ar trebui să explic, de ce simt că știu și înțeleg ce înseamnă adevărata fericire, ar fi simplu…am avut norocul să întâlnesc dragostea, la timpul potrivit și să mă bucur de ea, zi de zi. Și toate astea…

Datorită ție…