Am ascultat, am vorbit, am simțit. Azi încep să mă bucur. De tine, de prietenia noastră! Azi pot spune: sunt fericită!
“Mă bucur! Însă, nu pot să nu mă întreb. Starea asta a ta, are de a face cu ce am vorbit noi până acum? Sau e doar momentul, clipa ce îți oferă deschiderea sufletească, pentru a mă putea simți?”
Cred că un pic din fiecare. Iubesc această perioadă a anului și am pus fiecare cuvânt rostit de tine în sufletul meu, astfel, încet, încet, înțeleg! Și simt! Dar iubirea ce mă înconjoară, în aceste zile, mă face, mai mult ca oricând, să spun cu toată inima, sunt fericită! Oare, asta înseamnă, că tu ești, de fapt, iubire?
“Zâmbetul de pe fața mea, cred că îți răspunde deja la întrebare. Oricât am sta la povești, oricât aș încerca să te învăț să mă simți și să mă cunoști, nu aș reuși nimic, dacă sufletul tău nu ar fi fost învățat deja, să iubească și să creadă. Nu pot apărea, în viața nimănui, dacă înaintea mea, nu au fost lăsate să intre, iubirea și credința. Atâta timp cât tu ești pregătit să simți iubirea, iubirea de sine, iubirea de frumos, iubirea de bun și bine, iubirea față de o altă persoană; atâta timp cât tu ești pregătit să crezi, să ai credință, credință în Dumnezeu (orice nume și formă vrei să-i dai), credință în ceva mai mare ca tine, mai complex, credință în ceva: știință, religie, oameni, eu voi exista! Voi exista și voi putea fi atinsă. Trebuie doar să începi să accepți că mereu este ceva ce poate fi învățat, descoperit. Că nimic nu e doar atât. Iubește, crede și nu te împiedica de lucruri mărunte! Hai să trăim împreună!”
Mulțumesc…Te primesc alături de mine, în drumul meu spre necunoscut. Știu că dacă te rătăcești, îți voi lumina eu calea (în)spre mine, prin iubirea, credința, entuziasmul și încrederea ce le-am descoperit, ca făcând parte din mine. Cu ajutorul lor, vei reuși mereu să ții pasul cu viața. Să-mi fii mereu alături, la nevoie să pot să te iau de mână. Mulțumesc… Să pornim la drum!
Esti o femeie fericita, cum rar cred ca exista pe Terra ! Scrii superb, iar daca si simti ceea ce exprimi în scris, înseamna ca ESTI… FEMEIE ! ?
Mulțumesc! Și da, întotdeauna scriu ce simt! Și am învățat să fiu fericită. Dar am fost mereu și o norocoasă.
Scrii extrem de frumos, din fiecare fraza razbat raze de iubire si fericire, care depasesc, cred, perceptia multor persoane angrenate în cotidianul sistemului lumii contepmorane, agitante, streante, deprimante, în care masele disperate, alearga de cu zori, pâna în noapte, vesnic nemultumite de starea lor, alimentându-si existenta aparenta cu lucruri si activitati relative, efemere, trecatoare,moarte, lipsite de valorile autentice atemporale ale frumusetilor iubiri neconditionate, sacrificatoare, fara prejudecati, sufletesti, singurele comori nepretuite oferite de Dumnezeu pentru a le cauta, descoperi si profita din plin de bucuria si fericirea vesnica la care suntem invitati cu totii de Întelepciunea Cuvântului lui Dumnezeu.
Te citesc cu drag si cu placerea înfometatului de cuvinte autentice, vii ! ?
Fii binecuvântata, tu si casa ta !
Mulțumesc mult! Apreciez cuvintele tale! E un drum lung, cel al cunoașterii de sine. Eu cred că doar atunci poți spune că ești fericit. Când știi cine ești și te bucuri. Simplu. Renunțând la așteptări nerealiste. Doar bucuria momentelor. Și viața fiecăruia e plină de momente frumoase! Sper să mă citești în continuare 🙂