Avea părul lung și dezordonat. Îl purta mereu căzut pe umeri, într-o nepăsare lascivă. Am întâlnit-o în una din evadările mele. Fugisem, izolându-mă în complexe și îndoieli.
Locuiam într-o clădire cu multe camere, pline de femei ca mine. Femei șterse, comune, rușinate. În fiecare seară, auzeam scârțâitul porții de la intrare și știam că numărul nostru crește. Nu trebuia să privim nou-venita, pentru a o cunoaște. Toate arătam la fel. Eram multe, îngrămădite în acel loc, conceput pentru mult mai puține. Însă, nici una nu voia să plece. Ne plăcea această evadare, această izolare în mulțime.
Într-o seară, odată cu zgomotul făcut de deschiderea porții, am auzit clar un sunet uitat de mult. Cineva chicotea! Am ieșit toate în curte, mânate de același gând, de aceeași curiozitate. Ne-am ordonat frumos, una lângă alta și o priveam colectiv. Călca cu îndrăzneală, aruncându-ne priviri piezișe și un zâmbet obraznic îi flutura pe buze.
Ajunsă în mijlocul nostru, fără nicio fărâmă de sfială, începu să danseze și să râdă. Emana în jurul ei erotism și un ușor iz de vulgaritate. Părul ei lung îi atingea umerii, mai întâi timid, apoi, cu cât ritmul mișcărilor i se mărea, din ce în ce mai îndrăzneț, ca atingerile unui amant. O priveam toate mute de uimire, respirând feminitate. Mirosul ei crud, aproape sexual ne îmbăta simțurile. Simțeam valuri de căldură cum îmi inunda trupul. La sfârșit eram toate epuizate, cu pupilele dilatate și ne simțeam ca după o noapte pasională.
În momentul următor, însă, rușinea puse iar stăpânire pe noi. Nu îndrăzneam să o mai privim. Gânduri de mult uitate, simțuri adormite, pasiuni ignorate, toate își cereau din nou drepturile. Ne-am ridicat privirea colectivă, plină de reproșuri, înspre cea care ne stricase buna orânduială. Stătea în mijlocul nostru în toată splendoarea ei. Ne privea ștrengărește pe sub gene. Niște fire răzlețe îi erau lipite de frunte și obraji. Respira sacadat cu gura întredeschisă, mișcându-și ritmic pieptul într-un mod dureros de ademenitor.
Noi o înconjurasem, ca niște activiste de partid, asistând la ședința de autocritică a mai tinerei lor colege. Ea însă își scutură nonșalant părul și porni cu o îndrăzneală ieșită din comun, îndreptându-se spre viață. Își legăna șoldurile voluptuos. În ultimul moment ne aruncă o privire peste umăr, făcând un semn discret din cap. Era o invitație să o urmăm. Ne chema spre trăiri, spre extaz, spre feminitate, spre un trai lipsit de rușine, înfrânări și îndoieli.
Și dintr-o dată, m-am trezit! Îmi simțeam sângele clocotind și frumusețea desenându-se din nou pe chipul meu. Parcă la comandă, urmărind privirea hipnotizantă, eu și alte câteva colege am ieșit din rând. Cu încredere am început să mergem înspre ieșire. Fericirea, pasiunea, simțirea ne ajutau să înaintăm spre viață, urmând fascinate FEMEIA.
Sunt un sceptic din acest punct de vedere.
Zeci de ani am cautat,
am privit si n-am aflat.
Sper însa ca Ea exista,
cel putin într-o revista.
În filme si-n virtual,
Posibil si în real.
Însa dac-ar fi sa fie,
N-ar fi moarta, ar fi vie.
De cadavre-i plina lumea,
Sunt vre-o sapte miliarde.
Eu nu am gasit minunea,
Parca toate sunt clonate !
Exceptând cele prezente,
Care cred ca sunt perfecte ! ?
Da ! Ai descris-o superb pe “Eva”, femeia originala, în tpata splendoarea nuditatii ei magnifice, fermecatoare, stralucitoare, atragatoare, desavârsita, învesmântata cu vesmintele alb-stralucitoare, translucide, a puritatii absolute, irezistibile, atragatoare si cuceritoare chiar a ingerilor din cer, care au parasit slava cerului, pierzându-si eternitatea, doar pentru a trai o experienta noua, o clipa de fericire a contopirii fizice, carnale.
“Femeia” bine si rau,binecuvântare si blestem, viata si moarte, fericire si nefericire.
Ma întreb retoric, oare câte astfel de Femei, naturale, iubitoare neconditionat, ascultatoare de barbat, fara prejudecati mai exista pe planeta Terra.
Îmi place cum visezi ! ?
O seara faina, draga Mona !
Sunt multe femei adevărate. Femei ce își cunosc atuurile și le folosesc cu decență și înțelepciune. Femei ascultătoare de bun-simț și pasiune. Toate frumoase, toate unice. Trebuie doar privite 🙂 O seară frumoasă și ție!
Minunat, Mona! Din nou m-ai dus acolo.
Ce metafora frumoasa a Femeii! E asa ușor în lumea asta nebuna, veșnic grăbită sa uitam atuurile noastre încât da, e tare bine sa apară o astfel de femeie care sa ne ghideze pașii spre noi înșine!
Să ne mai scrii, de mult nu am citit ceva hipnotizata.?
O, ce bucurie mi-ai făcut! Tare, tare îți mulțumesc!Că-mi ești și pentru tot! ❤?
Tare mult mi-a plăcut și mie, Mona dragă! Ai surprins minunat emoțiile, gândurile și frumusețea unei femei fericite. Îți mulțumesc frumos pentru bucuria lecturii! 🙂
Ce mult mă bucur că ai simțit-o așa! Și eu îți mulțumesc și o zi minunată îți doresc, Cristina dragă!
DA, femeia, cu misterul și senzualitatea ei…
Tare mi-a plăcut povestea fetei despletite. Sunt persoane care prin atitudine, gesturi sau o vorbă simplă te pot convinge să le urmezi, iar tu ai descris perfect asta.
Mulțumesc pentru povestea de dimineață, Mona dragă! 🙂
Așa le văd și eu. Și așa văd femeia în forma ei crudă, de miez. Eu îți mulțumesc pentru semn, Dana dragă și îți doresc o zi minunată!