Astăzi e luni, ziua mea preferată! Da, fac parte dintre acei oameni care iubesc zilele de luni. Nu sunt o ciudată, nici pe departe, însă sunt o mamă care lucrează de acasă. Deci ziua de luni este prima care îmi aduce liniște și timp doar pentru mine, după nebunia frumoasă de peste weekend. După ce las copiii la școală și mă întorc acasă, am impresia că fiecare cameră e plină de energie, că îmi oferă șansa de a mă reconecta la bucurie. Luni scriu, citesc, mă bucur de mine. Marți e zi de curățenie generală și de miercuri nu mai îmi văd capul de treabă. Deci nu faceți ca mine, însă bucurați-vă de ziua de luni.
Mă gândesc la surpriza pe care v-o pregătesc pentru luna decembrie și sper din tot sufletul să vă placă. Aș fi vrut să v-o ofer luna asta. Știți în 1 octombrie O carte nescrisă a împlinit 4 ani. Da, de patru ani mă scriu și vă scriu aici. Și vă mulțumesc nespus că îmi sunteți. Doar când mă gândesc la numărul mare care v-ați înscris la newsletter și care chiar deschideți mailurile și îmi citiți articolele, mă simt cea mai norocoasă persoană din lume! Deci, da! Primiți mulțumirile mele și vă promit că o să aveți ceva frumos din partea mea de pus în ghetuțe, dacă veți vrea!
Afară a venit toamna și îmi place! Cu cât înaintez în vârstă, cu atât mai mult iubesc toamna. Culorile ei, ploile și lumina pe care o are. E mohorâtă, dar zâmbește. E capricioasă, dar te încântă. Îmi face bine.
Citesc trei cărți. Una de dezvoltare personală: Curajul de a fi vulnerabil de Brené Brown, Copiii viitorului de Cristina Dinu și un volum de poezii Și vulturii uită să zboare de Lucia Stroilă, din care am ales o poezie să vă fie și vouă bucurie.
Cu brațele goale în fiecare toamnă îmi îngălbeneau frunzele le dădeam drumul să zboare, iar eu rămâneam cu brațele goale și ceru-și trimitea norii să se încurce în ele.
Ascult asta și îmi văd de treabă.
#ocartenescrisa
Sursa și editare imagini: Canva.com
One thought on “Jurnal nescris în care nu scriu nimic”