Nescrisele mele

Litera din mână

Mulțumesc pentru curajul suflat în aripi. Am scris prima mea poezie. Ar fi trebuit să aibă urmele unui creion și ridurile hârtiei mototolite. Dar iat-o aici, expusă.

Acum… fie ce-o fi! Dacă asta era tema ?

Să-nveți să zbori nu e ușor!
Mă tachina mereu un gând, fără astâmpăr,
Dar cum să te agăți de-un “nu”
Când harpele din cer îți cântă?

Mi-am spus: fie ce-o fi, eu pot!
Măcar s-ating cu un deget, albastrul,
Mă împiedicam, de-o vreme, în negrul de pe jos
Nici roșul nu îmi mai vorbea, ca altădată.

M-am prins, cu avânt, de Z, de B, de O
Lăsând în urmă R-ul, să m-aștepte
Și cu inima nod de atâta-ntors
Mi-am ars plămânii cu văzduhul.

Și am plutit pierdută în cuvânt,
Lăsând în urmă o literă de veghe
Să îmi arate negrul de pe jos
Cum se-mpletea cu teama de-a mă pierde.

Fobia de eșec mă însoțea tăcută
Dând norilor puterea să mă plângă,
Dar cuibărită-n O, mi-am spus în gând
Fie ce-o fi, eu pot! Să zbor ca litera din mână.

(Tema de marți- Poezie, fobie)

via Litera din mână

Colorată, veselă, optimistă și extrem de pasionată; pe numele meu, Mona. Scriitor, Blogger, Coordonator Club de Carte QUARTO, Editor Editura QUARTO. O Nefirească încadrată perfect în Firesc.

8 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *