Mulțumesc pentru curajul suflat în aripi. Am scris prima mea poezie. Ar fi trebuit să aibă urmele unui creion și ridurile hârtiei mototolite. Dar iat-o aici, expusă.
Acum… fie ce-o fi! Dacă asta era tema ?
Să-nveți să zbori nu e ușor!
Mă tachina mereu un gând, fără astâmpăr,
Dar cum să te agăți de-un “nu”
Când harpele din cer îți cântă?
Mi-am spus: fie ce-o fi, eu pot!
Măcar s-ating cu un deget, albastrul,
Mă împiedicam, de-o vreme, în negrul de pe jos
Nici roșul nu îmi mai vorbea, ca altădată.
M-am prins, cu avânt, de Z, de B, de O
Lăsând în urmă R-ul, să m-aștepte
Și cu inima nod de atâta-ntors
Mi-am ars plămânii cu văzduhul.
Și am plutit pierdută în cuvânt,
Lăsând în urmă o literă de veghe
Să îmi arate negrul de pe jos
Cum se-mpletea cu teama de-a mă pierde.
Fobia de eșec mă însoțea tăcută
Dând norilor puterea să mă plângă,
Dar cuibărită-n O, mi-am spus în gând
Fie ce-o fi, eu pot! Să zbor ca litera din mână.
(Tema de marți- Poezie, fobie)
via Litera din mână
Felicitări, Mona! Începutu-i mai greu, apoi îți poate intra în sânge. 🙂
Mulțumesc,Petru! Nu știu ce să zic…. e tare greu 🙂
Eu cred ca nu ai avut de ce sa te temi.
Felicitari.
Mulțumesc mult de tot! O zi frumoasă, îți doresc!
Tu bagă mare în continuare, ce teamă, eu doar de mama soacră mai mă tem puţin, în rest am doborât toţi balaurii.
Mult spor pe mai departe, Mona!
? Teama de mama-soacră e nemuriroare.
Mulțumesc mult, George. Apreciez nespus cuvintele tale.
Să ai o zi frumoasă!
Primul pas a fost de fapt zbor. Te felicit!
Tu ai poezie-n toate textele tale, nu aveai niciun motiv de teamă.
Îți mulțumesc din suflet! E altfel poezia, acum am văzut cât e de greu să o scrii. Vă apreciez și mai mult pe cei care o faceți cu atâta măiestrie!
Te îmbrățișez ???