Îmi place povestea mea. Pentru că în ea, eu sunt eroina. Și na! Ca orice om (sau aproape) îmi place să fiu în centrul atenției, atunci când atenția e venită din partea cui trebuie 🙂 Povestea mea e și a ta. La fel ca în cazul tău, e un cumul de factori: ce am văzut, auzit, simțit, experimentat, trăit, iubit, suferit, citit. Lista poate continua la nesfârșit. Din unele am învățat, la unele încă tâlcul îmi scapă, altele au trecut pe lângă mine fără a le da foarte mare importanță. Dar toate m-au adus azi, aici, în acest moment, cu povestea mea bine trasată până în acest punct.
Știu că și tu, la fel ca mine, ai avut momente când viața ți se părea nedreaptă. Când problema ta era cea mai cea problemă din lume. Când întrebările rămâneau așa mult timp fără răspuns încât ai învățat să șoptești strigătul disperării. Știu că și tu ți-ai pus măcar o dată mâinile în cap, în semn de neputință. Ai început să te cauți în prietenii neinspirate, cu oameni care nu reușeau să rezoneze cu tine. Știu că și tu ai blestemat măcar o dată iubirea și o căutai zadarnic in ochi, paturi și brațe străine.
Mai știu că și tu ai simțit frica, dezamăgirea, furia, ura față de viața asta atât de nedreaptă, în special cu tine. Și eu, la fel ca tine, am cunoscut uitarea din paharul cu alcool, am învățat să mă ascund de ochi curioși, să mă feresc de oameni. Am învățat foarte bine expresia:”Ne împrietenim prea repede!” la fel cum am ajuns destul de bună la a elimina persoanele toxice din viața mea.
În toată această poveste am căzut și m-am ridicat de atâtea ori, încât sunt ca un puști cu genunchii mereu juliți. La fel ca tine, mi-am dorit doar să fiu fericită. Nimic spectaculos, grandios sau ieșit din comun. Poate tu îți dorești avere, premii Nobel, să fii mai slabă/grasă, să ai păr mai mult sau mai puțin, de preferință creț sau lins.
Însă știu că și tu, ca mine, îți dorești în primul rând liniște, pace.
Mai ții minte când citeam mesaje motivaționale, citate ale oamenilor deștepți și căutam învățarea în ele? Mai ții minte când ne uitam la filme sau citeam o carte și rămâneam în visarea cum aș vrea să fie și cum ar putea să fie viața noastră? Îți amintești când ieșirea din starea de nefericire ne făcea să ne îngrozim, terorizați fiind de perspectiva necunoscutului?
Și iată-mă aici. În acest punct al poveștii cu un “va urma” implicit. Azi ca și tine am învățat să zâmbesc. Încă învăț să învăț. Dar azi iau decizii. Decid pentru mine, pentru fericire. Și știi ceva? Am început să iubesc inclusiv deciziile proaste! Pentru că orice zvâcnire de inițiativă, fie ea și mai puțin inspirată uneori, mă scoate din starea confortabilă a nefericirii. Mă obligă să fac, nu să zac. Și îmi oferă o nouă zi.
Acum te-aș invita să pornești mai departe, tot alături de mine, înspre liniște. Ce spui? Vii? Dacă răspunsul este nu, aștept să te saturi de neputință, victimizare, de dolce far niente, de lipsa de curaj, de voință.
Povestea mea viitoare poate fi și a ta, trebuie doar să vrei! Te aștept! Cu drag, oglinda ta…
Bună , Mona ? Eu mă aflu într – un moment al vieții în care vreau doar linişte si pace ? Când eşti tânăr eşti într – o continuă goană după afirmare , bunăstare , să ai mai mult şi decât fratele tău , dacă s – ar putea .Te indragostesti , suferi , eşti trădat , dezamăgit. O iei de la capăt , vrei o relație , o familie , copii , ti se pare că ai găsit omul potrivit , faci pasul , apoi divortezi. Şi iar depresie , nu mai ai incredere , ti – e frică si de umbra ta. Oricâte citate înțelepte am citi , nu învățăm nimic din ele. Realitatea noastră e cu totul alta. Primim lecții de la viață , tocmai pentru a realiza unde am greşit si pentru a face o schimbare în viața noastră , însă degeaba…continuăm sa gresim până plătim un preț foarte mare. Se zice că suferința ne ajută să evoluăm. Dar când cineva drag trece printr – o astfel de suferință , de lecție , suferă şi cei de lângă el , că nu mai ştii pentru cine a fost lecția. Te pup , Mona ? Aşa cum eu aştept postarile tale , văd , că şi tu te – ai obisnuit cu comentariile mele.☺
Mulțumesc mult pentru comentarii 🙂 Am scris întotdeauna din suflet și iubesc când cineva rezonează cu gândurile mele uneori exprimate mai mult sau mai puțin inspirat. 🙂 E adevărat că viața poate fi grea, pentru unii parcă mai mult, însă cred că trebuie să ne dăm mereu șansa de a ne ridica și a merge mai departe. Pentru că se poate! Chiar dacă în unele momente, pare imposibil. Vă îmbrățișez și vă doresc multă putere! O zi frumoasă!
O oglinda superba care reflecta adevarata imagine, nedeformata ! Cristal autentic ! 🙂
Mulțumesc! 🙂
Mi-a plăcut mult! ?
Mă bucur mult! Și mulțumesc!
Cu drag. 🙂
Te salut Mona..Incursiunea ta in relatia cu cei carora ne-am deschis inima,reda intocmai stari si trairi cel putin ca ale tale,regasind in lecturarea articolului,forme si deprinderi pe care le-am experimentat,cu bune si rele,as putea spune ca proportia ar fi cam egala,ne-am amagit singuri crezand ca lumea cu care am relationat era a noastra ,imbracata in culorile cele mai frumoase,..Dar cum noaptea vine sigur dupa zi,asa a venit si dezamagirea,escului ,lipsa de incredere,frustrarea,toate buluc peste sufletul nostru,ranind si cea mai indepartata stare de bine care ne mai ramasese..Am strans din dinti,am acordat inca o sansa a ce am crezut ca merita salvat..concluzia: totul e parca mai rau..E timpul sa ne punem ordine in suflet si sa mergem mai departe..viata trebuie traita la timpul ei,nu dupa tipare ,ci VIATA NOASTRA…
Bună! Viața e a fiecăruia, așa e, însă eu mai cred că oricât de grea ar fi și darnică în dezamăgiri, trebuie trăită cu bucurie! O zi frumoasă să ai și mulțumesc mult de vizită și de gânduri!
LA FEL ITI DORESC SI EU..O ZI REUSITA
Cat ma regasesc! Felicitari pentru aceasta impartasire ! ?
Mulțumesc mult! Sper să poți și tu să înveți să zâmbești din nou și să te bucuri de bucurie! 🙂
De câțiva ani liniștea e o prioritate pentru mine! Am luat o decizie grea ca sa o obțin, si o prețuiesc și o mențin în fiecare moment. Uneori e mai usor, uneori e mai greu să nu pic in deznădejde, frustrare si alte asemenea sentimente in timp ce in viata mea se intampla lucruri, unele frumoase alte nu asa cum as vrea.
Per total,am invatat sa fiu recunoscătoare si muncesc in fiecare zi sa devin mai bună si mai fericita in viata mea.
Din interior dam tonul pentru ce trăim în exterior, asa ca e important cum ne simtim.
Foarte bine ai făcut! Și eu mă axez pe mine, pe liniștea mea și a familiei mele și încerc să mă bucur de toate zâmbetele și clipele pe care mi le oferă viața!
Ai mare dreptate, Raluca! O zi minunată să ai!