Mi-am spus: nu trage draperiile, lasă lumina să intre!

Căldura soarelui te îngheață

Când întunericul face parte din tine.

Mi-am spus: nu întoarce spatele lumii!

Ascultă-i vorba, chiar dacă e tăioasă.

Veselia și zumzetul vieții înțeapă

Când glasul îți e bocet mut în depărtare.

Mi-am spus multe,

Țipete și șoapte împletite,

Dar mi-am uitat vorba în buzunarul unui suflet surd

Și uitarea s-a așternut pe zise.

Acum căldura soarelui mă-ngheață,

Iar viața cu al ei zumzet mă-nțeapă.

Acesta nu se vrea a fi un poem sau o mărturisire

E doar o vagă amintire.

Cândva, parcă mi-am spus…

Sursa foto: pinterest.ro