Pe vremea mea…

-În sfârșit acasă!

-Bună, în primul rând! Sau ai fost atât de mult timp plecat încât ai uitat să mai saluți?

-Buni Déesse, te rog! Sunt foarte obosit! Abia aștept să mi se răcească motorul și să pot dormi liniștit!

-Așa murdar?! Doamne, pe vremea mea nici nu aș fi îndrăznit să pun  vreo roată în garaj dacă arătam ca tine! O, dacă ai ști cum mă lustruia și mă îngrijea proprietarul meu! Mai mare dragul. Avea grijă de mine, nu ca nepotul lui, îți spun. Uite ce face din tine! Nu știu, chiar nu știu ce e cu lumea de azi!

-Da, da! Hai mai bine trage-ți husa mai pe capotă să nu răcești și continuă să rezolvi Rebusul ăla. Da, știu! Ești mare zeiță, Citroen DS, o inovație, azi o adevărată comoară la casa omului și sunt mândru că îmi ești bunică, însă te rog să mă crezi că uneori devii plictisitoare!

De când nu ai mai ieșit din garaj? Când a fost ultima dată când cineva ți-a apăsat pedalele și ți-a turat motorul? Dacă chiar vrei să știi, prietenul meu, îhî, nu e doar un proprietar, are foarte mare grijă de mine și azi am avut parte de o zi minunată!

-Văd! Cred că ai noroi și unde un mecanic roșește când se uită. Însă, ce să mai zic? Voi ca toți tinerii! Dar ce bine m-am distrat! Doar asta contează, nu? Distracția!

-Buni, buni! Te iubesc! Lasă că îți voi povesti mâine totul! Acum îmi e…somn…

-Deci? Ce ai făcut ieri?

-Bună dimineața, în primul rând! Sau am dormit așa de mult, încât ai uitat să mai saluți?

-Haha! Ia, nu te mai da atât de aerodinamic și povestește-mi! Până nu vine, prietenul tău și te duce să-ți tragă o săpuneală binemeritată!

-Bine, bine! Stai să iau o gură de ulei și îți spun! Așa!

Am pornit de cum s-au mijit zorile, știi că lui îi place să ajungă devreme la destinație. Voiam să mergem la unchiul lui Grigore! Eram foarte, foarte emoționat. E prima dată când am putut merge acolo. Dacă îți amintești, până acum nu m-a mai luat. 

-De parcă aș putea uita văicărerile tale că trebuie să petreci un sfârșit de săptămână cu bunica ta!

-Bine, bine! Lasă asta acum! Ideea e, că de data asta am pornit la drum! Și când am realizat unde mergem torceam cu chiote, nu alta! Doar că, repede m-am mai liniștit.

Știi, Buni Déesse, pentru a ajunge la unchiul Grigore se merge pe un drum de țară! Eu! Un Citroen C4 Cactus! Nu sunt ca șmecherul ăla din vecini, Audi a lu’ TT! Deși îl țin în puf și are  (ca mine de altfel) scut pentru motor metalic Audi TT, adică exact pe motorul lui cum ar veni, îți spun, niciodată nu ar putea el urca acolo! Pe drumul ăla! Niciodată!

-Domnișorule, te rog să te potolești! Nu este politicos să vorbești așa despre nimeni! Ia vezi-ți lungul bordului! Până nu îți spun de două ori!

-Îmi cer scuze, buni! Dar, pe cuvânt că nu ar fi reușit! Bine, nu contează! Gata! Să continui. A fost minunat! În stânga curge un pârâu, totul e umbrit de pădurea de brazi! O minunăție! Și cum mergeam eu privind drept în față, dintr-o dată prietenul meu mă oprește. Acolo în mijocul drumului!

–Pe vremea mea, ne opream mereu cu eleganță…

-În pădure? Cu eleganță m-am oprit și eu, bine? Imediat am aflat motivul! Și nu o să-ți vină să crezi! O prietenă se afla pe margine, lângă o bicicletă!

-Cine? Să nu îmi spui că fițoasa de Skoda aia roșie!

-Bunicăăăă! O femeie! O prietenă pentru al meu prieten, înțelegi?

–Pe vremea mea…

-Gata! Eu nu mai îți povestesc nimic! Ia-ți rebusul și lasă-mă în pace!

-Bine, iartă-mă! Te rog, continuă! Promit să nu mai spun nimic până termini! Ce ușor te aprinzi uneori!

-Deci, ea stătea lângă o bicicletă. Se pare că făcuse pană. Se gândea să se întoarcă, ce altă soluție ar fi avut? Mă uitam la ei și mă pufnea râsul! Prietenul meu se înroșise până în vârful urechilor și tăcea ca de obicei. Ea, ce să mai spună?

Și dintr-o dată îl văd că îi ia brațul și i-l mișcă de zici că umbla cu schimbătorul meu de viteze. Să intru și eu în pământ de rușine, nu alta! Doar că, da! Ai înțeles. Biata fată căzuse și pe cot avea o escoriație de toată frumusețea. Prietenul meu îmi deschide portbagajul să ia trusa de prim ajutor și iată-mă martor la cea mai bizară conversație auzită vreodată!

Nu are rost să ți-o  redau cuvânt cu cuvânt, dar se pare că faptul că a văzut o tăviță pentru portbagaj Citroen, evident, a fost deschizătorul de drumuri! Se pare că prietenelor le plac prietenii ordonați! Nu a apucat să îmi vadă și plasa în spatele căruia stăteau cuminți extinctorul, trusa și vestele că au început să râdă. Nu de mine, asta era cât se poate de clar! Eu nici nu păream să mai exist! Și, sincer să fiu, credeam că aventura mea s-a încheiat. 

Însă, dragul meu prieten, m-a surprins din nou! Știi că are suportul pentru biciclete, pentru orice eventualitate, cum spune el! Ei bine, i s-a ivit eventualitatea. L-a luat și l-a montat cu ușurință în timp ce ea a întrebat, aparent naiv: “E un cârlig de remorcare pentru Citroen?” Îți dai seama? Mi-a recunoscut marca și cârligul! Nu l-am mai văzut niciodată așa fericit pe prietenul meu!

–Pe vremea mea…bine! Tac!

-Pe cuvânt, m-am simțit minunat că și datorită mie atmosfera s-a dezmorțit și au început să râdă și să vorbească. Am stat pe loc cred că vreo oră, dar până la urmă am pornit din nou la drum, de data asta cu noua prietenă în dreapta! Am ajuns la unchiul Grigore și eu m-am răcorit la umbră, iar seara ne-am întors acasă.  De aceea eram așa de murdar. Nu s-a mai oprit să mă spele. Era prea fericit! Astăzi vine să își recupereze bicicleta. Nu ai văzut că e încă în spatele meu?

-Crezi că mai îndrăznesc să te întreb când apari cu ceva nou pe tine? Astăzi e la modă să vă accesorizați. Dar, să știi că chiar mă bucur pentru ziua pe care ai avut-o și de asemenea și pentru prietenul tău! Pentru mine e stăpânul cel tânăr, îl știu de când era în gândul tatălui lui! O…ce vremuri…

-Buni, lasă amintirile, te rog! 

-Le las! Să știi că mă bucur pentru tine și pentru prietenul tău! Eu nu am avut parte de asemenea zile! Pe vremea mea…

-Buniiiii!!!!

---

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2020

Sursa imaginilor: autogedal.ro. Featured image: en.wikipedia.org