Nescrisele mele

Plouă

Plouă. Plouă cu stropi mari, rotunzi și limpezi. Parcă toți norii și-au agățat batistele de stele și le-au acoperit. Iar lacrimile lor se revarsă peste pământ nestingherite. Dar simt că sunt lacrimi de fericire. Că s-a întâmplat ceva în cer ce i-a făcut să râdă în hohote. Luna zâmbește undeva ascunsă. Zâmbet de mamă împlinită. Copiii ei, stelele, sunt învelite în batiste de nori, iar văzduhul plânge de fericire.

Și Soarele își întinde razele peste curbura Pământului, doar-doar ar putea și el să vadă și să simtă bucuria din această noapte.

Ce frumoase ochiuri de apă se formează! Un mozaic de oglinzi ale bucuriei de a fi. Și eu vreau să sar cu sufletul în ele și să mă scald în lacrimile calde ale norilor veseli. Să sorb fiecare picur și să îmi potolesc setea de fericire.

Da! Ploaia uneori e doar plâns de fericire. O sărbătoare în Cer pentru încântarea Pământului.

Plouă. Plouă cu veselie și cu fericire. Iar mie îmi vine să dansez ținând ritmul cu o umbrelă închisă. Să râd cu lacrimi mari, rotunde și limpezi.

Sursa foto: pinterest.ro

Colorată, veselă, optimistă și extrem de pasionată; pe numele meu, Mona. Scriitor, Blogger, Coordonator Club de Carte QUARTO, Editor Editura QUARTO. O Nefirească încadrată perfect în Firesc.

12 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *