….dorul, cum doar dorul poate durea
Ca lama pe tablă, ca creta pe vene,
Durea adânc împroșcând vise și
Iluzii hlizite spre inima mea.
Ș-atunci am smuls, cu ură, o radieră din mâna unui copil cam neatent
Să șterg amintirea, să rescriu dorul, să rog durerea să plece și ea.
Ciudat sentiment, neputința
Când stai agățată de ea,
De tăișul unei lacrimi și moliciunea unei unghii,
Ce zgârie mușchii, curgând pe obraz.
Și mă durea dorul, cum doar dorul poate durea…
Lasă urme adânci dorul ăsta. Şi rândurile tale au lăsat.
Sper că de bun augur ?
Te îmbrățișez, Potecuță! ?
Cu siguranţă! 😉
Mona , azi îmi vine de dimineață sa plâng
.Numai astfel de postari am avut în pagina de facebook. Dar , las’ că – mi trece .Te pup cu drag ??
Nu asta a fost intenția mea, dar uneori lacrimile sunt benefice ?
Poate e la mijloc și melancolia de luni 🙂
Și eu vă pup! ?
“Și mă durea dorul, cum doar dorul poate durea…” și cum mai doare!
Frumos,Mona!
Mulțumesc din suflet! Doare tot timpul, uneori însă îl simțim mai acut 🙂
Te îmbrățișez!
Dorul. Pecete pe fruntea și inima adultului.
Cât de frumos și cât adevăr!
P.S. Mi-am comandat “Pași”. Mi-o aduce mami vineri. Abia aștept să o citesc 🙂
Te îmbrățișez!
Abia aștept și eu să o citești. Sper să îți placă. Te pup
Când doru-a venit pe lume,
Mama lui l-a blestemat,
Caci ea-si dorea o minune,
Iar el s-a nascut…baiat !… 🙂
O seara cu liniste si pace în Suflet, draga Mona !
Mi-e dor si mie de-al meu Tata,
Si de Întâiul Lui nascut.
De Mama noastra minunata,
Ce-a suferit, si sufera atât de mult …
Daca am putea sterge dorul cu o radiera…..
Da, doar dacă…
Ți-a fost de folos radiera? Sau ai nevoie de un burete mare?
Mi-a fost de folos scrisul 🙂