Tu.

Tu, care ai desenat frumusețea pe un colț de caiet liniat. Mi-ai arătat opera zâmbind și m-ai întrebat: “Îți place?” și ai început să râzi.

Eu.

Eu nu-mi puteam lua ochii de la tine și am cunoscut frumusețea.

Tu, care mi-ai luat mâna și ai șters o lacrimă, iertându-mă.

Eu.

Eu voiam să urlu “Iartă-mă!”, dar m-am oprit privindu-mi degetele umezite. Și am cunoscut iertarea.

Tu.

Tu mi-ai dat totul și când credeam că mai mult nu există, mi-ai dat cel mai de preț dar, pe mine!

Ție!

Ție nu pot să-ți spun cuvinte. Ție îți ofer simpla mea încercare de a pune silabe, pe niște note muzicale, murmurate de hazard.

Ție, îți ofer un solfegiu mut…

Sursa foto: pinterest.ro

J.D.- A toi