• Nescrisele mele

    Natalia

    Mergea cu mâinile băgate adânc în buzunarele paltonului. Un palton mult prea lung pentru statura ei. Lipsea doar o linie fină, pentru a mătura cu el praful de pe drum. Nu o deranja acest praf. Cred că nici nu îl observase, deși la cum părea că privește de atent vârful papucilor, aș spune totuși că-l văzuse. Doar că nu-i păsa. Altfel s-ar fi oprit, măcar pentru o secundă și le-ar fi redat, cu ajutorul unui șervețel, culoarea neagră. Ea, însă, călca plutind parcă, pe nori de praf. O cută, parcă sculptată pe fruntea ei, îi împărțea simetric fața în două jumătăți egale, dar totuși diferite. Poate faptul că un ochi…