Nu îmi certați condeiul!

Mi-a fost certat condeiul de atâtea ori, încât s-a strâns printre ridurile literelor și și-a ciobit curgerea. I s-a reproșat că e prea tânăr și nu poate să spună ce alții au făcut-o deja, mult mai bine. L-au condamnat că a luat locul stetoscopului și că ar trebui să stea ascuns în buzunarul de la […]

Uneori

Uneori visele îmi sunt așa de grele, încât purtându-le, îmi fac inima să trosnească. Să se rupă la încheieturi și să-și târască genunchii în țărână. Uneori mă întreb de ce nu mă descotorosesc de povara lor, de ce mai ascult de mușchiul ăla stafidit, care îmi împinge speranțe în artere. Uneori aș vrea să simt […]

Planeta Paradis

Dragă, Petru Îți mulțumesc! Mi-au plăcut întotdeauna oamenii care își identifică visul și pasiunea și își făuresc cu mâinile lor aripile, încercând să zboare. Poate la început sunt mai temători, mai precauți și zborul lor nu este unul impresionant, dar zi după zi, an după an, cu fiecare încercare, plutirea lor devine naturală. Visele iau […]

Când vom crește mari

Era ziua mea acum câțiva ani. Am primit de la Dragul meu un cadou. Ceva simbolic. Eram tineri, încercam să ne clădim viitorul. Și astfel, a apărut o expresie pe care o foloseam destul de des: “Când vom creste mari”. Orice neajuns întâmpinam, știam că se va rezolva “când vom creste mari”. Așa și cu cadoul […]